Paştele, cea mai importantă sărbătoare creştină, reprezintă Învierea lui Isus Cristos. Cu toate acestea, înţelegerea sărbătorii este deformată de tradiţii şi obiceiuri păgâne.
Pentru prima dată, Paştele a fost sărbătorit în jurul anului 1400 î.e.n. de evrei şi marca eliberarea din robia egipteană. Paştele evreiesc poate fi sărbatorit în orice zi a săptămânii spre deosebire de cel creştin, care este prăznuit duminica.
IATA CE DESENEAZA COPIII NOSTRI CAND AU CA TEMA PASTELE:
Anul acesta evreii sărbătoresc Paştele în 19 aprilie, pe când românii îl serbează duminică, 24 Aprilie.
Transpus în gândirea creştină, mielul pascal îl prefigurează pe Isus Cristos. Astfel, pentru creştini, Paştele reprezintă mărturia intervenţiei salvatoare a lui Dumnezeu. Lumea zăcea în păcat iar pentru a-Şi arăta dragostea, Dumnezeu Şi-a trimis Fiul ca să moară pentru păcatele noastre. Crucea de la Golgota a devenit puntea dintre noi şi Dumnezeu.
Deşi mulţi sărbătoresc astăzi Paştele, pentru ei nu are nimic de-a face cu Dumnezeu, ci este un prilej de a mânca şi de a bea bine. Pentru alţii nu este decât o perioadă de „bravură” religioasă. Devenim mai „buni”, mai „cinstiţi” şi „mai puţin păcătoşi”, însă după ce trec sărbătorile, ne întoarcem la vechile păcate.
Multe din obiceiurile practicate în această perioadă îşi au originea în religiile păgâne. Cel mai bun exemplu în acest sens este iepuraşul de Paşte.
Pentru copii, micul animal care aduce cadouri şi ciocolată în Noaptea Învierii a devenit simbolul sărbătorii. Puţini ştiu însă, că iepuraşul îşi are originea în pagânism şi reprezintă unul din simbolurile fertilităţii şi ale renaşterii – simbolul Zeiţei Eostre, divinitate a primăverii şi a fertilităţii, sărbătorită în trecut în aprilie de către popoarele germanice. Cuvântul „Easter”, în engleză sau „Oster”, în germană – ambele traduceri ale cuvântului „Paşte” – provin de la numele aceleiaşi zeiţe. Renumitele ouă colorate purtate de iepuraşi, au fost asociate mult timp cu fertilitatea şi festivalurile de primăvară; romanii şi grecii antici foloseau ouăle pentru a sărbători învierea unor zei. Asocierea iconoclastică a iepurelui şi a ouălor a avut loc în Germania. În dimineaţa Paştelui, copiii aşteptau cu nerăbdare sosirea lui Oschter Haws, un iepuraş care îi încânta lăsând ouă frumos colorate în cuiburi.
În 1800 tradiţia germană a lui Oschter Haws s-a extins şi în America odată cu imigranţii germani, iar în decursul acestor 200 de ani, iepuraşul de Paşte a devenit simbolul comercial cel mai recunoscut al acestei sărbători.
„Am auzit că aveţi o floare frumoasă şi am venit s-o udăm ca să nu se ofilească”.
O tradiţie autohtonă, în a doua zi de Paşte, este stropitul fetelor. Tinerii obişnuiau să meargă la biserică, iar după slujbă mergeau pe la casele unde erau fete, pentru a le „uda”, după care erau serviţi cu ouă roşii, cozonac şi un pahar cu vin. Acest obicei se păstrează şi astăzi, în zona de vest, dar sub diferite forme: apa este înlocuită cu parfum, băieţii le stropesc pe fetele de măritat şi pe tinerele soţii, iar faimoasa replică a devenit „am venit cu stropitul”. Se spune că fetele care au fost stropite cu parfum în a doua zi de Paşte, au noroc tot anul. „Bem, mâncăm şi ne veselim de Paşte” este o replică frecventă printre creştinii de astăzi. Drobul de miel şi cozonacii sunt doar câteva din mâncărurile specifice acestei perioade. Excesele de mâncare şi băutură aduc sute de români la secţia de Urgenţă a spitalelor.
„Pentru un paşte fără egal!”
Cei mai mari producători de ciocolată, jucării sau alte produse care pot fi asociate cu Paştele au văzut în sărbătoare o oportunitate de a-şi promova produsele sau serviciile, o şansă de câştig rapid. Sloganuri de gen „Ciocnim preţurile de Paşti” sau „Vânătoarea de ouă de ciocolată”, au la bază un marketing bine pus la punct.
Câteva exemple concrete sunt vânzările crescute semnificativ în perioada Paştelui; Supermarketurile estimează vânzări cu până la 40% mai mari în această perioadă. Nu ne limităm doar la alimentaţie, ci trebuie să ne reînnoim şi garderoba, de aceea magazinele de textile oferă şi ele reduceri substanţiale.
Am reuşit să transformăm cea mai mare sărbătoare creştină într-o afacere, într-o serie de tradiţii păgâne şi o perioadă de desfătare pentru trup.
Dar Cristos a înviat şi lucrul acesta ne schimbă radical destinul. Sunt multe elemente care de-a lungul timpului s-au strecurat în modul în care sărbătorim Paştele. Însă, realitatea învierii ar trebui să ne determine să ne scuturăm de tot bagajul tradiţiilor, îmbuibărilor şi să ne aducă mai aproape de Cristos.
Sursa: http://www.pasi.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu