SEARA DE COLINDE CU ANDRA LA CLUJ - CONCERT 22 DECEMBRIE 2011 IN PIATA UNIRII

O seara de colinde, concert ANDRA. Haideti cu totii sa ascultam minunatele colinde romanesti si nu numai, in interpretarea Andrei in Piata Unirii (Matei Corvin) din Cluj-Napoca in 22 decembrie 2011 ora 19

LICEUL TEOLOGIC SATANIST JEAN MONET DIN BUCURESTI

Dragi parinti, va recomandam cu strangere de inima  acest liceu bucurestean daca vreti ca odraslele dumneavoastra sa mearga pe cai gresite, daca aveti bani care in fata Domnului nu valoreaza nimic dar in conceptia dumneavoastra va asigura siguranta unei educatii desavarsite. Oare cu cat sunt mai fericiti elevii unui liceu normal, clasic, grup scolar cum vreti, fata de acest liceu de fite si de elevi de bani gata dar fara Dumnezeu. Iata; viol sau prostitutie (instanta va decide), poze in Playboy cu Radu Mazare (primarul Constantei alaturi), furt din cluburi (de noapte si de fite), droguri si alcool si cate nu se stiu dar se intampla. Nu e singurul liceu din Romania !!!!. Verificati toate liceele de fite din Romania si veti vedea ca situatia e asemanatoare in orice oras veti merge. Acolo veti vedea prostitutie, alcool, droguri, dezmat, o adevatata Sodoma si Gomora institutionalizata in invatamantul romanesc. Cascati ochii, guvernanti, pentru ca puterea v-a fost data de la Domnul, aveti pe Domnul in suflet si opriti acest dezmat al invatamantului romanesc. Dar de ce s-a ajuns aici? Pentru ca scara de valori a fost rasturnata si bunurile materiale, banii, averea si goana dupa renume a facut din om, inclusiv din adolescenti o tinta de atins. Exemplele pe care le vad in mass-media nu pot decat sa-i incurajeze. Acestia sunt tineri pierduti, fara Dumnezeu, fara credinta, care isi vand trupul s sufletul Diavolului, care imping si pe alti tineri la asa ceva, ceva care le asigura bunastare materiala dar un suflet gol, fara credinta si avid de bani si bogatie.Nu postez aici imagini pentru ca sunt de-a dreptul revoltatoare dar va rog sa intelegeti ca situatia de la Jean Monet e generalizata in toate liceele de fite din Romania.

Comparati liceele de prestigiu ale tarii, liceele teologice crestine si veti vedea o diferenta ca de la cer la pamant,

SEARA DE COLINDE LA CLUJ - CONCERT DE COLINDE LA CINEMA FLORIN PIERSIC - 2011

COLINDE LA BISERICA SPERANTA CLUJ-NAPOCA

Sambata, 3 Decembrie 2011 ora 20.00
dorim sa fie o seara speciala.


O seara de colinde organizata de tineri si nu numai, pentru tineri si nu numai.

O seara in care dorim ca bucuria, pacea, lumina si caldura sa ne inunde sufletul.

O seara in care te desparti de cotidianul aglomerat si retraiesti vestea nasterii Mantuitorului.

O seara care iti va atinge sufletul.

In program: cor, fanfara, solo si invitatii serii: Catalin si Ramona Lup, Qvartet de coarde si Calin, Flavia&The Band.

Te asteptam cu bucurie la ora 20 pe: Siretului 10 Cluj-Napoca la Biserica Speranta.

PACATELE FUNDAMENTALE - ZGARCIT, DESFRANAT, MANIOS, GELOS - INVIDIOS, LACOM, LENES, MANDRU

1. Avariţia (sau zgîrcenia) se naşte (poate în mod surprinzător pentru unii dintre dumneavoastră) din frică. Avariţia este dorinţa de posedare care scăpată de sub control conduce la înrobire şi abuz. Dumnezeu nu posedă nimic, ci chiar dimpotrivă, El se dăruieşte pe sine permanent. Deci, avariţia se combate cel mai eficient prin dăruire sau milostenie.  Atunci cînd acest centru de forţă nu este armonios dezvoltat, apare un egocentrism foarte grosier şi se amplifică foarte mult dorinţa de a poseda cît mai multe lucruri cu care ajungem să ne identificăm şi de care foarte greu ne mai despărţim. Milostenia ne face să ne gîndim şi la alţii, ne ajută să învăţăm că noi nu ne identificăm cu lucrurile pe care le avem şi astfel putem scăpa de zgîrcenie şi avariţie. Iar ceea ce putem dărui cel mai uşor este dragostea, care, în mod miraculos, cu cît o dăruieşti mai mult cu atît o ai mai din belşug.

2. Desfrînarea sau destrăbălarea apare atunci cînd nu există autocontrol şi discernămînt, atunci cînd nu există respect faţă de propria fiinţă şi faţă de cei din jur. Plăcerea simţurilor este un dar, iar plăcerea erotică este chiar un lucru sacru după cum menţionează chiar unii teologi creştini. Cunoaşterea acestui lucru (subliniază aceştia) conferă fericire şi chiar beatitudine. Însă excesul şi perversiunile aduc în schimb durere şi nefericire. Moderarea şi înţelepciunea, autocontrolul şi discernămîntul, continenţa şi aspiraţia la desăvîrşire aduc în schimb împlinirea şi chiar realizarea supremă, asigurîndu-ne totodată o viaţă echilibrată şi o evoluţie fără suferinţă.

3. Mînia izvorăşte din mîndria faţă de capacităţile şi realizările proprii şi se manifestă prin complexul de superioritate, prin lipsa răbdării şi a înţelegerii faţă de limitările celor din jur. Dacă avem aşa ceva în noi este bine să nu o mai alimentăm cu energie, să nu luptăm direct cu ea impunîndu-ne autocontrolul, să nu o reprimăm, ci să o înlocuim cu răbdare, compasiune şi bunătate.

       Pentru un copil mai ales, mînia părinţilor în faţa greşelilor şi năzbîtiilor copilăreşti nu face decît să-l înspăimînte şi să-l îndepărteze de Iubire, de candoarea şi nevinovăţia specifică vîrstei, de Fericire.

       Răbdarea, înţelegerea celor din jur şi acceptarea lor aşa cum sînt, bunătatea şi compasiunea manifestată faţă de ei cu scopul de a-i ajuta să-şi depăşească limitele, sînt cele mai bune remedii pentru a scăpa de mînie.

4. Invidia şi gelozia apar datorită pervertirii iubirii pure, a fericirii supreme, a spiritului de dăruire şi, ca atare, acesta este unul dintre cele mai adînci păcate. Dacă sîntem conştienţi că nu trebuie să rezonăm cu aşa ceva, dacă nu ne oferim pur şi simplu ca pradă invidiei şi geloziei, ci dimpotrivă, alegem întotdeauna în viaţă calea generozităţii simple şi curate, a corectitudinii responsabile, atunci putem să ştim că mergem pe calea Iubirii şi sîntem fericiţi.

Cînd atractia reciproca are de suferit datorita unor factori precum distanta dintre parteneri, iubirea capătă o tutelă a egoului şi se manifestă atunci cu limitările acestuia: cu dorinţa de posesiune, cu atracţia către plăcere, cu dorinţa de dominare. Aceste caracteristici ale egoului atunci cînd sînt ameninţate generează gelozia şi invidia.

5. Lăcomia este poate cel mai uşor păcat dacă este să le punem pe o scară de distructivitate, dar este totuşi un dezechilibru sau un blocaj  care se traduce prin dorinţa de a aduna lucruri inutile şi chiar prin obezitate. Atunci cînd în om apare recunoştinţa pentru ceea ce are, atunci cînd în el apare credinţa, modestia, temperarea şi mai ales conştientizarea abundenţei iubirii, lăcomia nu mai are nici un sens şi nici o putere şi omul simte Fericirea oriunde şi în orice condiţii s-ar afla. Lacomia este idolatria bunurilor materiale, ca si avaritia, idolatria banului.

6. Lenea sau apatia se manifestă în plan fizic prin traiul în mizerie şi nespălare, fuga de muncă şi de participare la viaţa activă a societăţii. Atunci cînd omul îşi neglijează latura mentală, el încetează să mai studieze. Neglijarea laturii sentimentale se vede atunci cînd omul nu-şi echilibrează sentimentele, iar neglijarea laturii spirituale atunci cînd pierde contactul cu Dumnezeu.

       Apatia poate să apară ca fiind calm şi toleranţă, dar se poate recunoaşte atunci cînd în faţa unei acuzări sau chiar agresiuni îndreptată asupra sa ori împotriva unei alte persoane, omul nu reacţionează, nu se străduieşte să îndrepte cu puterea înţelepciunii sale ceea ce constituie în mod clar un abuz sau un dezechilibru şi dă vina pe soartă, pe Dumnezeu, pe Diavol, pe unul sau pe altul, considerînd că lucrul respectiv nu-l priveşte, chiar şi atunci cînd abuzul îi apare clar în faţa lui însuşi.

         Apatia se poate îndrepta prin conştientizarea faptului că fiecare dintre noi sîntem parte dintr-un întreg şi aşa cum elementul depinde de întreg şi buna funcţionare a întregului depinde de fiecare element al său în parte. Deci, lenea se combate prin curaj, prin activitate neobosită în slujba binelui atît individual cît şi colectiv.

7. Mîndria. Acum să vorbim despre un viciu despre care putem spune că nu este scutit nici un om din lume; un viciu pe care oricine îl dispreţuieşte atunci cînd îl vede la altcineva; un viciu despre care foarte puţini oameni cred că îl au ei înşişi. Probabil că aţi auzit pe mulţi recunoscînd că sînt laşi, că sînt nervoşi, că nu se pot abţine de la a face dragoste, dar nu cred că aţi auzit vreodată pe cineva acuzîndu-se că ar avea viciul despre care vom vorbi în continuare. Nu există nici un neajuns care să-l facă pe om mai neagreat sau chiar respingător, nici un neajuns de care să fim mai puţin conştienţi în ceea ce ne priveşte. Cu cît îl avem mai mult noi înşine cu atît mai mult ne displace la alţii.

        Acest viciu, această impuritate este Mîndria sau Îngîmfarea, iar virtutea opusă lui este Umilinţa.

        Potrivit învăţătorilor creştini, păcatul esenţial, răul suprem este mîndria. Lipsa de castitate, mînia, lăcomia, beţia şi toate celelalte sînt doar bagatele în comparaţie cu mîndria. Prin mîndrie diavolul a devenit Diavol; mîndria duce la toate celelalte vicii, este o stare a gîndirii opusă în totalitate lui Dumnezeu sau, cu alte cuvinte, lipsită de orice brumă de credinţă în Dumnezeu. Dacă vrei să afli cît eşti de mîndru cel mai simplu mod de a o face este să-ţi pui întrebarea: " cît de mult îmi displace cînd alţii îmi dau peste nas, cînd mă critică, cînd refuză să mă bage în seamă, cînd se amestecă în treburile mele, cînd vor să mă conducă sau cînd fac pe grozavii? ". Răspunsul la aceste întrebări ne poate da o măsură a mîndriei pe care o avem. Dacă sîntem deranjaţi cînd alţii ne critică, dacă sîntem deranjaţi cînd alţii o fac pe grozavii, dacă spunem: "iată ce om mîndru şi orgolios!" cu siguranţă avem şi noi în aceeaşi măsură mîndria sau orgoliul pe care credem că îl are celălalt. Aici se impune o clarificare. Dacă un om se manifestă cu multă încredere în sine, cu fermitate pentru a trezi în noi aceleaşi calităţi, iar noi ne grăbim să spunem că o face pe grozavul sau "ce mare se dă", atunci cu siguranţă sîntem afectaţi de mîndrie. Şi aceasta pentru că în primul rînd mîndria este competitivă. Mîndria fiecărui om este în competiţie cu ceilalţi. Tocmai pentru că eu doresc să mă aflu în centrul atenţiei unui grup sînt atît de deranjat atunci cînd altcineva realizează aceasta. Doi oameni de aceeaşi meserie foarte rar sînt de acord. Este foarte important să ne lămurim faptul că mîndria este competitivă - este esenţialmente competitivă prin însăşi natura ei - în timp ce toate celelalte vicii sînt competitive numai accidental.

       Mîndria nu află plăcere în a avea ceva, ci numai în a avea ceva mai mult decît vecinul. Noi spunem adesea că oamenii sînt mîndri pentru că sînt bogaţi sau deştepţi sau arătoşi, dar nu este nici pe departe aşa. Ei sînt mîndri pentru că sînt mai buni, mai bogaţi, mai deştepţi, mai arătoşi decît alţii. Dacă toţi ceilalţi ar deveni la fel de bogaţi, la fel de deştepţi, la fel de arătoţi nu ar mai exista nici un motiv de mîndrie. Comparaţia este cea care ne face să fim mîndri, plăcerea de a fi mai presus decît alţii. Odată ce a dispărut elementul competitiv mîndria s-a dus. Acesta este motivul pentru care am spus că mîndria este competitivă într-un mod diferit de celelalte vicii. Impulsul sexual îi poate aduce în competiţie pe doi bărbaţi care îşi doresc aceeaşi femeie. Dar aceasta este doar un accident, un om mîndru va căuta să-ţi ia femeia iubită nu pentru că o doreşte, ci doar pentru a dovedi că este un bărbat mai grozav decît tine. Lăcomia îi poate face pe oameni să intre în competiţie dacă nu există bunuri suficiente pentru toţi, dar omul mîndru chiar dacă are mai multe decît îşi poate dori, va încerca să obţină şi mai mult, doar pentru a-şi dovedi puterea. Aproape toate relele din lume pe care noi le atribuim lăcomiei sau egoismului sînt de fapt rezultatul Mîndriei.

       Să luăm de exemplu banii, lăcomia îl determină pe om să dorească să cîştige bani pentru a avea o casă mai bună, ca să aibă mîncare mai bună, ca să-şi petreacă vacanţele mai frumos. Dar lăcomia acţionează numai pînă la un punct. Ce îl face pe un om care cîştigă 300 de dolari pe lună (in România) să-şi dorească să cîştige de două-trei ori mai mult? Nu este lăcomia după mai multe plăceri! El vrea în primul rînd să fie mai bogat decît altcineva şi asta este acţiunea mîndriei. El vrea să aibă mai multă putere, iar puterea produce desfătarea mîndriei. Nu există nici un alt lucru care să-l facă pe un om să se simtă superior celorlalţi ca şi puterea de a-i manipula pe ceilalţi ca pe nişte marionete. Ce o determină pe o fată frumoasă să-şi atragă admiratori, să flirteze pretutindeni pe unde merge? Să ştiţi că nu este instinctul ei sexual; genul acesta de femeie este cel mai adesea frigidă. Ceea ce o determină să se comporte astfel este Mîndria. Ce îl determină pe liderul politic al unei naţii să pretindă tot mai mult şi mai mult? Mîndria! Mîndria este competitivă prin însăşi natura ei; acesta este motivul pentru care ea nu se opreşte niciodată. De aceea omul mîndru, atîta timp cît ştie că în lume există un om mai puternic, mai bogat sau mai deştept decît el simte că trebuie să-l depăşească, considerîndu-l duşmanul său.

       Creştinii au dreptate atunci cînd spun că mîndria a fost cauza principală a nenorocirilor din orice naţiune şi din orice familie de la începutul lumii şi pînă astăzi. Alte vicii pot uneori să-i aducă pe oameni laolaltă, poţi găsi veselie şi prietenie printre oamenii beţivi sau destrăbălaţi. Dar mîndria înseamnă întotdeauna duşmănie şi nu numai ură între oameni, ci şi faţă de Dumnezeu. În Dumnezeu vezi ceva ce îţi este infinit superior în toate privinţele. Dacă nu-L cunoşti pe Dumnezeu în felul acesta şi dacă nu ştii că eşti neînsemnat pe lîngă El, înseamnă că nu-L cunoşti deloc pe Dumnezeu. Omul mîndru priveşte întotdeauna de sus atît la lucruri cît şi la oameni şi cîtă vreme priveşte în jos, nu poate vedea ceea ce este deasupra sa.

       Această observaţie ne conduce la întrebarea „de ce oamenii care sînt plini de mîndrie pot spune că ei cred în Dumnezeu şi chiar par să fie foarte religioşi?” Aceştia se închină de fapt unui Dumnezeu imaginar. Teoretic, mental ei admit că nu sînt nimic în faţa acestui Dumnezeu, dar ei îşi închipuie că Dumnezeul lor îi aprobă şi le dă dreptate cînd se consideră superiori celorlalţi oameni care, să spunem că nu merg la Biserică la fel ca şi ei sau sînt de altă religie. Adică ei vin cu un gram de umilinţă în faţa lui Dumnezeu şi pleacă cu un kg de mîndrie faţă de semenii lor. Probabil că Iisus Hristos la astfel de oameni s-a gîndit atunci cînd a spus că unii vor predica în numele Lui, însă El le va spune la sfîrşit că nu i-a cunoscut niciodată. Oricare dintre noi poate cădea la un moment dat în această capcană. Preoţii pot să ajungă să se considere superiori din punct de vedere spiritual simplilor credincioşi, credincioşii care vin mai des la biserică se pot considera superiori faţă de cei care vin mai rar, şi tot aşa. Unii pot fi cuprinşi de mîndrie pentru că sînt mai des decît alţii în preajma conducătorului spiritual sau că au primit aprecieri din partea acestuia şi cine mai este atunci la fel de grozav ca ei?! Din fericire avem la dispoziţie un test foarte simplu de a ne verifica dacă am căzut pradă mîndriei sau nu. Ori de cîte ori descoperim că viaţa noastră spirituală ne face să ne credem mai buni decît alţii cred că putem fi siguri că în noi se află deja germenii mîndriei. Adevăratul test pentru a afla dacă eşti în prezenţa lui Dumnezeu este atunci cînd reuşeşti să uiţi cu desăvîrşire de tine însuţi, fie că te vezi virtuos sau mic şi păcătos. În literatura creştină întîlnim adeseori ca exemple de smerenie pe unii oameni care zi şi noapte se considerau a fi cei mai mari păcătoşi. Adică vezi Doamne, eu sînt cel mai mare păcătos, nu un păcătos oarecare! De fapt este bine să ştiţi că atîta timp cît există ego există şi urme mai mari sau mai mici ale mîndriei şi oricînd îi putem cădea pradă cu totul.

         Dacă ne gîndim puţin la sorgintea mîndriei poate vom înţelege mai bine pericolul ei şi ne vom reevolua întreaga viaţă. Celelalte impurităţi: lăcomia, mînia, desfrînarea ş.a.m.d. vin de la demonii care acţionează prin natura noastră animală, însă mîndria vine direct de la Satan şi am putea spune că este un viciu aproape la fel de subtil şi de profund ca şi spiritul, ca atare este mult mai subtil şi mai periculos. Datorită acestei naturi a mîndriei, ea poate fi folosită de adversar pentru a elimina viciile mai simple sau anumite slăbiciuni. De fapt educatorii fac adeseori apel la mîndria unui băiat sau la respectul de sine, după cum o numesc ei, pentru a-l face să se poarte decent, să înveţe mai bine sau să fie ascultător. GRESIT! Este ultima solutie a educatorilor dupa ce cunoasterea lui Dumnezeu a esuat. Mulţi oameni au învăţat să-şi înfrîngă laşitatea sau poftele sau chiar furia prin faptul că au fost învăţaţi că aceste lucruri sînt mai prejos de demnitatea lor, adică şi-au folosit mîndria pentru a scăpa de multe alte rele. În aceste situaţii diavolul rîde copios. El este perfect satisfăcut să vadă că devii mai pur, mai curajos, mai stăpîn pe tine, dacă astfel poate să instaureze în tine dictatura Mîndriei, este ca şi cum el ar fi mulţumit să te vadă vindecat de gripă dacă îţi poate da în schimb un cancer. Mîndria este un cancer spiritual: ea distruge posibilitatea de a te deschide cu adevărat faţă de Iubire, posibilitatea de a fi mulţumit şi mai ales distruge judecata sănătoasă.

       Mai trebuie să precizăm în legătură cu mîndria că pot să apară unele înţelegeri greşite. Plăcerea de a fi lăudat nu este mîndrie. Copilul care este lăudat că a luat note bune la şcoală, femeia a cărei frumusete spirituala sau chiar fizica este lăudată de iubitul ei, sînt aprecieri şi e foarte bine să le primească. Plăcerea pe care o resimt ei atunci provine din faptul că au reuşit să aducă mulţumire şi încîntare cuiva, prin ceea ce sînt şi prin ceea ce fac, fara sa uitam ca de la Dumnezeu sunt aceste daruri. Problema apare atunci cînd se ajunge la gîndul "ce om deosebit trebuie să fiu eu pentru că am luat note bune” sau „ce femeie grozavă sînt eu dacă iubitul meu îmi laudă frumuseţea!"

        Cu cît îţi găseşti mai multă desfătare în faptul că te consideri un om grozav, cu atît devii mai rău din punct de vedere spiritual. Dorinţa de a fi lăudat pentru calităţile pe care le ai este numită vanitate. Vanitatea este o formă a mîndriei, dar una dintre cele mai uşoare. Persoana vanitoasă doreşte prea multe laude şi prea multă admiraţie şi întotdeauna tînjeşte după ele. Este o greşeală, dar una copilărească. Ea arată că încă nu eşti mulţumit cu tine însuţi, nu îţi ajunge propria ta admiraţie sau, altfel spus, încă nu ai ajuns să te hrăneşti singur din sferele de forţă infinite ale macrocosmosului şi încă depinzi de energia pe care ţi-o oferă ceilalţi oameni si nu duhul lui Dumnezeu. Şi de aceea ajungi să-i preţuieşti pe ceilalţi, să-i satisfaci prin ceva doar pentru ca la rîndul lor ei să te bage în seamă.

      Adevărata mîndrie, întunecată, vine atunci cînd te uiţi de sus în jos la ceilalţi în aşa măsură încît să nu-ţi mai pese deloc de ceea ce cred ei despre tine. Desigur, deseori este bine şi este de datoria noastră să nu luăm în seamă ceea ce gîndesc oamenii despre noi dacă facem aceasta pentru că ne interesează incomparabil mai mult ceea ce gîndeşte Dumnezeu despre noi. Dar omul mîndru are un motiv cu totul diferit pentru a nu-i păsa de ceilalţi, el se consideră atît de mult deasupra celorlalţi încît nu-i mai pasă nici de laudele şi nici de criticile care vin din partea acestora. Să nu uităm de faptul că diavolului îi place să ne "vindece" de o greşeală mică, dacă ne poate da una mai mare. Noi trebuie să scăpăm de vanitate, dar nu ca să devenim plini de mîndrie.

      Apoi, noi obişnuim să spunem că un om este "mîndru" de fiul său, de tatăl său, de şcoala sa, de maestrul său şi ne putem întreba dacă această "mîndrie" este un păcat. Foarte adesea în asemenea situaţii "a fi mîndru" înseamnă a avea o admiraţie profundă pentru cineva sau ceva. Iar o asemenea admiraţie este departe de a fi un păcat. Dar dacă cineva se "făleşte" sau braveaza pe socoteala tatălui său, sau a şcolii sale acesta este un păcat.

      Un alt aspect pe care ţin să-l subliniez este acela care i-ar putea determina pe unii să creadă că Dumnezeu ne vrea umili şi smeriţi pentru că este prea mîndru de El. Adevărul este că atunci cînd vii în contact cu Dumnezeu nu poţi să fii altfel decît umil în faţa măreţiei Sale. El caută să ne facă umili tocmai ca să facă posibilă întîlnirea cu El.

      Eu însumi mi-aş fi dorit să ajung să fiu mult mai umil, să mă dezbrac de eul fals cu toată vanitatea lui pentru a fi fost în măsură să vă vorbesc mult mai eficient despre umilinţă.

      Un om umil nu este un om linguşitor şi mieros, sau veşnic posomorît, tăcut, ursuz, care îţi spune într-una că el este un nimic. Un om umil este un om vesel, inteligent care te ascultă cu adevărat şi care te poate ajuta să devii la rîndul tău ceva mai vesel şi mai fericit. Dacă nu-ţi place de el şi nu-i recunoşti smerenia este pentru că te simţi puţin invidios faţă de un om care se bucură de viaţă cu atîta uşurinţă. Un om umil nu se gîndeşte că este umil; el nu se gîndeşte deloc la starea lui de umilinta, o traieste ca atare, ca pe ceva firesc si normal.
      Dacă vrem să devenim umili primul pas este să recunoaştem că sîntem mîndri. Nu este posibil să devenim umili înainte de a recunoaşte că sîntem mîndri. Dacă cineva crede că nu este un om înfumurat atunci el chiar este un om înfumurat.

      Din punct de vedere esoteric mîndria apare ca urmare a unor serioase blocaje la nivelul lui sahashrara chakra şi datorită exacerbării simţului eului. Pe la noi mîndriei i se mai spune şi fudulie. Şi acum voi încheia cu un proverb asupra căruia vă invit să meditaţi din cînd în cînd: "prostul nu e prost destul dacă nu e şi fudul!"

IUBIREA IN BIBLIE - DRAGOSTEA IN BIBLIE - CE SPUNE SFANTA SCRIPTURA DESPRE IUBIRE?

          Adevaratul inteles al dragostei, cel definit in Biblie, a fost corupt in limbajul uzual si in societatea noastra. De cele mai multe ori, dragostea este confundata cu infatuarea - acel sentiment declansat de reactii fizice, de emotii, pe care il avem atunci cand ne "indragostim". Acest fel de "dragoste" dureaza, de obicei, mai putin de un an si, daca nu este inlocuit de dragostea adevarata, are ca rezultat relatii vatamate.

       Originea dragosteiBiblia ne spune ca dragostea vine de la Dumnezeu. De fapt, Biblia ne spune ca Dumnezeu "este dragoste".

1. Dragostea este dintre principalele caracteristici ale lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a inzestrat si pe noi cu capacitatea de a iubi. Aceasta capacitate de a iubi, este una dintre trasaturile pe care le-am primit in momentul in care am fost creati "dupa chipul si asemanarea sa".

2. Diferite feluri de dragoste Limba greaca (limba Noului Testament) foloseste doua cuvinte diferite pentru a descrie si defini dragostea. Cel mai folosit cuvant este "agape". Acesta se refera la dragostea pe care Dumnezeu ne-o poarta. Este o dragoste impartiala, care se jertfeste pentru obiectul acestei iubiri si care este exemplificata, cel mai bine, de darul pe care Dumnezeu ni l-a facut:

Ioan 3:16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

          Prin contrast, dragostea noastra este conditionata de comportamentul celorlalti oameni fata de noi. Acest fel de dragoste este bazat pe familiaritate si interactiune directa. Cuvantul grecesc "phileo" defineste acest tip de dragoste, deseori tradus ca "dragoste frateasca". Phileo este o dragoste conectata prin intermediul emotiilor noastre - dragoste care poate fi experimentata atat de credinciosi cat si de necredinciosi. Aceasta se afla in contrast cu dragostea agape, care este o dragoste in care este implicat si sufletul.  

         Dragostea agape are nevoie de o relatie cu Dumnezeu, prin Domnul Isus Hristos, din moment ce sufletul ne-regenerat este incapabil de dragoste neconditionata. Dragostea agape ofera si sacrifica totul, fara a astepta nimic in schimb.

        Cei ce au studiat Biblia si cunosc caracterul lui Petru, stiu ca acesta era condus de emotii si de cele mai multe ori raspundea,mai degraba, emotional decat rational, diferitelor situatii intalnite. Cateodata un astfel de raspuns poate fi potrivit ( Petru a mers pe apa, pentru a se apropia de Domnul Isus - Matei 14:25-33), insa alteori poate fi nepotrivit ( Petru este intrerupt de Dumnezeu atunci cand propune ridicarea a trei colibe pe Muntele Schimbarii la Fata - Matei 17:4). Peter exprima destul de usor dragostea phileo si era,probabil, foarte popular datorita caracterului sau dinamic. Totusi, Dumnezeu doreste ca noi sa avem si dragoste phileo si dragoste agape. Petru a enuntat aceasta idee in prima epistola:

1 Petru 1:22 Deci, ca unii care, prin ascultarea de adevăr, v-aţi curăţit sufletele prin Duhul, ca să aveţi o dragoste de fraţi (phileo) neprefăcută, iubiţi-vă (agape) cu căldură unii pe alţii, din toată inima;

        Credinciosii din Asia Mica isi exprimasera deja dragostea phileo, dar Petru ii incuraja sa isi manifeste si dragostea agape. Daca esti crestin, esti incurajat sa iti exprimi atat dragostea familiara cat si dragostea spirituala neconditionata. Scopul crestinului este sa devina partas la natura divina.9 In a doua epistola, Petru ne spune ca trebuie sa ne comportam excelent din punct de vedere moral. Totusi, trairea crestina nu ar trebui sa se limiteze doar la excelenta morala, ci mai presus de orice, ar trebui sa includa dragostea phileo si agape:

2 Petru 1:5 De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa;

2 Petru 1:6 cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;

2 Petru 1:7 cu evlavia, dragostea de fraţi (phileo); cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni (agape).

Cel mai cunoscut citat biblic despre dragoste provine din 1 Corinteni:

1 Corinteni 13:1 Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.

1 Corinteni 13:2 Şi chiar dacă aş avea darul prorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.

1 Corinteni 13:3 Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.

1 Corinteni 13:4 Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,

1 Corinteni 13:5 nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,

1 Corinteni 13:6 nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,

1 Corinteni 13:7 acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.

1 Corinteni 13:8 Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.

1 Corinteni 13:9 Căci cunoaştem în parte, şi prorocim în parte;

1 Corinteni 13:10 dar când va veni ce este desăvârşit, acest "în parte" se va sfârşi.

1 Corinteni 13:11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.

1 Corinteni 13:12 Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.

1 Corinteni 13:13 Acum dar rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

        Aceasta este o descriere a dragostei agape. Este descrisa ca fiind rabdatoare, plina de bunatate, onesta, altruista, credincioasa, are o nadejde neclintita si rabda totul. Nu este geloasa, mandra, aroganta, nepoliticoasa, egoista sau manioasa. Adevarata dragoste nu esueaza niciodata. Aceasta descriere ilustreaza perfect dragostea pe care Dumnezeu ne-o poarta, si ar trebui sa fie felul in care sa ne iubim intre noi si sa Il iubim pe Dumnezeu. Totusi, nu am intalnit nici o persoana care sa indeplineasca perfect aceasta definitie biblica a dragostei. Biblia ne spune ca dragostea neconditionata, este mai importanta decat orice alt lucru (o lista partiala ar include abilitatile oratorice, profetiile, cunoasterea, credinta, filantropia si speranta). Toate aceste lucruri enumerate sunt bune, dar ele sunt trecatoare. Doar dragostea este vesnica, deoarece dragostea este fundamentul vietii vesnice. De fapt, cand Domnul Isus a fost intrebat care este cea dintai porunca, a spus "Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău." Apoi a adaugat a doua porunca, ca importanta, "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi". Domnul Isus ne-a spus ca intreaga lege se poate rezuma la aceste doua porunci.

        Daca nu esti crestin, sper ca iti doresti sa exprimi dragostea asa cum este ea definita in Biblie. Totusi, dorind sa faci asta prin puterile tale inseamna un esec sigur. Acest fel de dragoste este posibil numai prin puterea lui Dumnezeu, prin credinta in Isus Hristos. Chiar daca esti crestin, nu vei reusi daca nu te increzi si nu te lasi prelucrat de Domnul Isus. Fie ca Domnul sa ne conduca inimile in iubirea neconditionata a lui Dumnezeu si in nadejdea neclintita in El.11

IATA ALTE CATEVA CITATE SEMNIFICATIVE DESPRE IUBIRE:

Iubirea nu face rau aproapelui; iubirea este deci implinirea legii. (Romani 13:10)

Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste. (Corinteni 13,4)

Fiti dar urmatori ai lui Dumnezeu, ca niste fii iubiti, si umblati intru iubire, precum si Hristos ne-a iubit pe noi si S-a dat pe Sine pentru noi, prinos si jertfa lui Dumnezeu, intru miros cu buna mireasma. (Galateni 5:1-2)

Iar nadejdea nu rusineaza pentru ca iubirea lui Dumnezeu s-a varsat in inimile noastre, prin Duhul Sfant, Cel daruit noua. (Romani 5:5)
Imbracati-va, dar, ca alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si prea iubiti, cu milostivirile indurarii, cu bunatate, cu smerenie, cu blandete, cu indelunga-rabdare,

Ingaduindu-va unii pe altii si iertand unii altora, daca are cineva vreo plangere impotriva cuiva; dupa cum si Hristos v-a iertat voua, asa sa iertati si voi.

Iar peste toate acestea, imbracati-va intru dragoste, care este legatura desavarsirii. (Coloseni 3:12-14)
Porunca noua dau voua: Sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul.

Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii. (Ioan 13:34-35)
Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.

Mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sa si-l puna pentru prietenii sai. (Ioan 15:12-13)

Dragostea sa fie nefatarnica. Urati raul, alipiti-va de bine.

In iubire frateasca, unii pe altii iubiti-va; in cinste, unii altora dati-va intaietate. (Romani 12:9-10)

Nimanui cu nimic nu fiti datori, decat cu iubirea unuia fata de altul; ca cel care iubeste pe aproapele a implinit legea. (Romani 13:8)

Domnul sa va inmulteasca si sa prisositi in dragoste unul catre altul si catre toti. (1 Tesaloniceni 3:12)

Curatindu-va sufletele prin ascultarea de adevar, spre nefatarnica iubire de frati, iubiti-va unul pe altul, din toata inima, cu toata staruinta. (1 Petru 1:22)

Si aceasta este porunca Lui, ca sa credem intru numele lui Iisus Hristos, Fiul Sau, si sa ne iubim unul pe altul, precum ne-a dat porunca. (1 Ioan 3:23)

Iubitilor, sa ne iubim unul pe altul, pentru ca dragostea este de la Dumnezeu si oricine iubeste este nascut din Dumnezeu si cunoaste pe Dumnezeu.


Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire.


Intru aceasta s-a aratat dragostea lui Dumnezeu catre noi, ca pe Fiul Sau cel Unul Nascut L-a trimis Dumnezeu in lume, ca prin El viata sa avem.

In aceasta este dragostea, nu fiindca noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindca El ne-a iubit pe noi si a trimis pe Fiul Sau jertfa de ispasire pentru pacatele noastre.

Iubitilor, daca Dumnezeu astfel ne-a iubit pe noi, si noi datori suntem sa ne iubim unul pe altul.

Daca zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele sau il uraste, mincinos este! Pentru ca cel ce nu iubeste pe fratele sau, pe care l-a vazut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a vazut, nu poate sa-L iubeasca.


Si aceasta porunca avem de la El: cine iubeste pe Dumnezeu sa iubeasca si pe fratele sau. (1 Ioan 4:7-21)

ROMANII SUNT DESTEPTI

NO, SATURĂ-TE GOOGLE ! BOGĂTU-ŢI?
ROMANII SUNT DESTEPTI,  ROMANII SUNT DESTEPTI,  ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI,

ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI,

ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI,
ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI,

ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI,
ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI,

ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI,
ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI,

ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI,

ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI,

ROMANIA, E ZIUA TA - LA MULTI ANI! DOMNUL SA-I BINECUVANTEZE PE ROMANI!

Asteptam ziua cand noi, romanii sa nu mai cantam DESTEAPTA-TE ROMANE. ACESTA E ADEVARUL, HAI SA-L JUDECAM. CE-AR FI SA NE DESTEPTAM SI SA CANTAM "NE-AM DESTEPTAT, ROMANI" . OARE CAT VOM MAI CANTA ACESTE VERSURI??? OARE CAT NE MAI TREBUIE SA NE DESTEPTAM??? HAI SA NE BEM "CAFEAUA CREDINTEI" SI SA ZICEM CA NE-AM DESTEPTAT!!! CREDETI IN DUMNEZEU, FACETI CUM SPUNE DOMNUL SI VETI VEDEA CA NOI, ROMANII, NE DESTEPTAM, HAI SA IUBIM ROMANIA, SPUN EU DIN ARDEAL, INCA MAI SPUN, INCA MAI CRED CA ARDEALUL ESTE LOCOMOTIVA NATIUNII, HAI SA NE FIE BINE TUTUROR, ROMANI, RROMI, MAGHIARI, GERMANI !!! HAI SA TRAIM CA FRATI IN DOMNUL SI NE VA FI BINE.

NU VA INTREBATI CE VA OFERA TARA, INTREBATI-VA CE OFERITI VOI TARII !!!

EXORCIZARE IN BISERICA ORTODOXA ROMANA - PACATUL UCIDERII

        La 23 de ani Maricica Irina Cornici s-a hotarit sa ramina la manastirea Sfinta Treime din Tanacu, Vaslui. Calea calugariei s-a dovedit fatala pentru tinara care-si cauta linistea in casa Domnului. Modelul feudal dupa care functioneaza Biserica Ortodoxa din Romania (BOR) incepe sa iasa la iveala, in ciuda incercarilor Patriarhiei de a se delimita de drama intimplata la manastirea din Tanacu. Proceduri de exorcizare au fost prezentate la televiziunile nationale, iar povesti si declaratii despre preoti ortodocsi care-l scot pe necuratul din tine au aparut in presa scrisa, fara ca mai-marii Bisericii Ortodoxe sa protesteze. Abia moartea tinerei aspirante la calugarie, prin procedee pe care Biserica le tolereaza si poate chiar le incurajeaza prin taceri vinovate, a reusit sa smulga o reactie din partea Patriarhiei.

         Maricica Irina Cornici a murit in timp ce preotul Daniel de la manastirea din Tanacu, in virsta de 29 de ani, impreuna cu patru calugarite la fel de tinere, incerca sa „alunge duhul rau din posedata“ legind-o cu lanturi de cruce si infometind-o. Purtatorul de cuvint al Patriarhiei, Costel Stoica, a explicat rece ca „fapta este abominabila“ si ca „procedeul nu are nici o legatura cu traditia si spiritualitatea monahice“. Cu toate acestea Costel Stoica, a admis ca, atunci cind are informatii despre asemenea practici, BOR da sanctiuni, care pot merge in cazul „recidivarii“ pina la excluderea din rindul preotilor a celor care se ocupa cu exorcizari de acest gen. Biserica Ortodoxa intervine deci doar in cazul recidivistilor, acceptind excesele preotilor ca pe ceva normal.

       Patriarhia nu pare interesata sa deschida o ancheta proprie, iar Episcopia Husilor, de care apartine manastirea, a hotarit doar sa-i interzica preotului implicat in drama de la Tanacu sa mai oficieze slujbe. Biserica Ortodoxa nu cerceteaza cauzele care au dus la intimplarea tragica, nici pentru a preveni situatii similare, nici nu pentru a gasi vinovati si responsabili. Fostul preot paroh al manastirii nu intelege insa „cum de l-au facut preot pe acest preot, fara sa stie ca este tembel“ si declara ca l-ar fi prevenit pe episcopul Ioachim al Husilor in legatura monahul de la Tanacu. Cunoscator al Bisericii Ortodoxe Romane din interior, fostul preot paroh stie cum se va termina acest scandal: „vor muta maicile in alta manastire, iar pe Daniel preotul il vor face pierdut“. Biserica ignora crimele produse in interiorul ei si accepta devierile sub pretextul necunoasterii lor. Incurajind inflatia de biserici si manastiri pe care nu le mai poate controla, BOR primeste in sinul ei preoti nepregatiti si calugari nechemati. Aceasta formula prin care capii Bisericii Ortodoxe vor sa recupereze perioada comunista prin proliferarea lacaselor de cult si a slujitorilor, cu riscul de a le scapa lucrurile de sub control, ascunde frustrarea liderilor BOR care nu au reusit in epoca ceausista sa fie modele si care incearca acum sa acopere cantitativ o lipsa calitativa.

         Sub sutanele negre ale preotilor ortodocsi stau ascunse destule pacate din perioada regimului comunist in care acestia s-au facut la propriu frate cu dracul, tradind-si enoriasii, incalcind secretul spovedaniei, acceptind fara comentarii buldozerele. Biserica Ortodoxa se teme sa-si marturiseasca pacatele ca dracu de tamiie. De aceea, in urma cu trei ani a facut o intelegere cu PSD prin care dosarele BOR intocmite de politia politica a fostului regim sa ramina secrete, iar Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii sa le tina ascunse de ochii curiosi ai credinciosilor si necredinciosilor romani. Biserica Ortodoxa nu vrea sa se afle numarul colaborationistilor din sinul ei si nici pina unde mergeau delatiunile preotilor. Dosarele clericilor ramin inca la secret, de parca scoaterea lor la lumina ar afecta siguranta nationala. Daca temerea BOR in legatura cu ele este atit de mare inseamna ca si putreziciunea din aceasta institutie este pe masura, iar Biserica Ortodoxa ar pierde primul loc in topul increderii romanilor.

         Adevarul devine in aceasta situatie un lux nebunesc, la care prelatii ortodocsi sint nevoiti sa renunte, crezind ca in acest fel isi salveaza Biserica. Sedusa de propria ei importanta, Biserica Ortodoxa prefera aritmetica statisticilor de la care asteapta titulatura de „nationala“ care i-ar putea aduce fonduri, facilitati si investitii crescute din partea statului.

           Inaltii prelati, prea ocupati cu tirguielile politice, strategiile de imagine, construirea bisericilor si manastirilor pe banda rulanta, nu s-au mai ocupat de redefinirea misiunii BOR.

         Religia unei tari afecteaza in mod direct gradul acesteia de dezvoltare. Intr-o emisiune la tv  academicianul Razvan Teodorescu explica cum religia unei natii influenteaza in mod direct nivelul de trai al cetatenilor. Rationamentul este simplu: cu cat religia tarii este mai arhaica si mai putin reformata, cu atat tara o duce mai prost din punct de vedere economic

          Dar sa vorbim concret. Cele mai sarace tari sunt cele islamice. Religia profetului Mahomed este una dintre cele mai putin reformate sau readaptate culte. Acolo vedem femeile acoperite cu val din cap pana in picioare ca sa nu atraga privirile barbatilor. Tarile arabe sunt sarace desi au o mare parte din petrolul de pe Terra. Titeiul este gestionat („furat”) de americani (vezi cazul Irak) sau este exploatat de un grup de seici foarte bogati (vezi Arabia Saudita).

       Dupa islam vine crestinismul de tip ortodox. Acesta este majoritar în Rusia, Ucraina, România, Bulgaria, Serbia – tari care sunt dintre cele mai sarace din Europa. Si Grecia este o tara ortodoxa – o tara in care criza economica a atins cotele cele mai inalte.

        Mai bine ca si ortodosci stau catolicii, un cult care a fost reformat de-a lungul timpului. Acesta este majoritar in Franta, Italia, Spania, Portugalia, America latina. Acolo unde catolicismul a fost reformat pe filiera calvina sau luterana (protestanti sau neoprotestanti) nivelul de trai este si mai ridicat: Germania, Norvegia, Suedia, Finlanda, SUA…

     Ce concluzii putem sa tragem:

- Pe langa faptul ca impune inerentii „ochelari de cal” o religie poate sa condamne un popor la saracie sau la un nivel de trai scazut.

- Cu cat o religie a fost mai putin reformata dea lungul timpului cu atat cetatenii care cred in ea o duc mai prost.

- Nivelul etico-moral promovat de cultele reformiste are consecinte directe in crearea unui tip de om activ, fericit, optimist, altruist si iubitor de Dumnezeu care este mai prosper.

- Biserica si religia afecteaza din pacate mult mai mult decat ne inchipuim viata noastra de zi cu zi pentru ca traim intr-o lume construita de arhitecti care se numesc: papi, imami, ayatolahi, episcopi, arhiepiscopi, mitropoliti, preoti, preainalti, preasfintiti, inaltpreasfintiti etc, etc, a caror gheare acaparatoare conduc din umbra statul.

- Religia poate sa faca un om contemplativ, inactiv, indolent, superficial, chiar lenes sau comod – vezi ortodoxismul din Romania, Grecia, Bulgaria, Ucraina, Moldova, Rusia; sau poate sa-l faca pe om cu initiativa, activ, intreprinzator, cu constiinta civica si mai responsabil – protestantismul din SUA, Germania, tarile scandinave.

       În scurta analiza trebuie sa mai amintim budhismul, hinduismul si iudaismul. Putem spune că budistii (China) si hindusii (India) sunt destul de slab dezvoltati in vreme ce evreii au un nivel de trai mai ridicat. Nu trebuie sa uitam ca o parte a oligarhiei mondiale care detine cei mai multi bani sunt de origine evrei.

VIRUS UCIGAS - O NOUA GRIPA UCIGASA CREATA DE OM - APOCALIPSA MEDICALA

Este scris in Biblie: Geneza 9:  

1. Dumnezeu a binecuvantat pe Noe si pe fiii sai si le-a zis: “Cresteti, inmultiti-va si umpleti pamantul.

2. S-apuce groaza si frica de voi pe orice dobitoc de pe pamant, pe orice pasare a cerului, pe tot ce se misca pe pamant si pe toti pestii marii: vi le-am dat in mainile voastre!
3. Tot ce se misca si are viata sa va slujeasca de hrana: toate acestea vi le dau, ca si iarba verde        

Este scris în Biblie: Luca 21: 25-26. Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor; oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate.

Iata ceva nou ce apropie timpurile prezente de viitor. Cel ce va citi acest articol pana la capat va intelege ce am vrut sa spun.     

Sursa: http://rt.com/news/bird-flu-killer-strain-119/

         Un cercetător olandez a creat un virus ce are potenţialul de a ucide jumătate din populaţia planetei.

        Acum, cercetătorii şi experţii în bioterorism dezbat dacă este o idee bună ca «reţeta» virusului să fie publicată. Totodată, mai multe voci susţin că astfel de cercetări nu ar fi trebuit să aibă loc.

        Virusul este o tulpină de gripă aviară H5N1 modificată genetic pentru a fi mult mai contagioasă. Acesta a fost creat de cercetătorul Ron Fouchier de la Centrul Medical Erasmus din Rotterdam, Olanda, acesta prezentând pentru prima dată opera sa la o conferinţă dedicată gripei ce a avut loc în septembrie în Malta.

        Gripa aviară a apărut acum aproximativ 10 ani în Asia, timp în care au fost înregistrate mai puţin de 600 de infecţii la oameni. Dar tulpina cu care a lucrat Fouchier este extrem de periculoasă, ucigând aproximativ 50% din pacienţii infectaţi . Această tulpină nu reprezintă un pericol global, deoarece se transmite greu de la păsări la oameni. Sau, cel puţin, se transmitea greu înainte să fie modificată genetic de Fouchier.       Cercetătorii din echipa lui Fouchier au folosit dihori de casă ca animale de test, pentru acestea reacţionează într-un mod similar omului la virusul gripei. Cercetătorii au transmis gripă de la un dihor la altul, pentru a face virusul mai adaptabil la noua gazdă. După 10 generaţii, virusul a suferit o mutaţie care îi permitea să se transmită pe calea aerului, ceea ce însemna că dihorii se puteau îmbolnăvi doar aflându-se în apropierea altui animal.

        Un studiu genetic a arătat că noua tulpină a suferit 5 mutaţii faţă de virusul original, iar toate aceste mutaţii au fost observate şi în natură - doar că fiecare separat, nu toate 5 odată . Tulpina concepută de Fouchier este la fel de contagioasă ca gripa umană sezonieră, care ucide anual zeci de mii de oameni, doar că mult mai letală.       "Nu mă pot gândi la un organism patogen care să fie la fel de înfricoşător ca acesta", a comentat Paul Keim, un specialist în genetică microbiană care a lucrat timp de mulţi ani cu bacilul anthrax. "Cred că anthrax-ul nu e deloc înfricoşător în comparaţie cu acest virus", a adăugat el.

         Keim este coordonatorul Comitetului Naţional al SUA dedicat problemelor de biosecuritate, iar acest organism trebuie să ia acum o decizie. Fouchier vrea să publice studiul care detaliază modul în care a fost creat virusul, iar Comitetul condus de Keim trebuie să aprobe această decizie.

        Mulţi oameni de ştiinţă sunt îngrijoraţi de posibilele consecinţe negative ale publicării acestei cercetări, temându-se că un bioterorist ar putea găsi în acest studiu o reţetă utilă cu care să terorizeze planeta. Unii chiar susţin că astfel de studii nu ar trebui să aibă loc şi solicită fondarea unui organism internaţional care să monitorizeze astfel de cercetări periculoase.

        "Este o idee proastă ca oamenii de ştiinţă să transforme un virus letal într-un virus letal şi contagios. Şi este o idee şi mai proastă să publice reţeta care detaliază cum au făcut acest lucru, ca alţii să-i poată copia", a declarat Dr. Thomas Inglesby, expert în bioterorism şi director al Centrului pentru Biosecuritate de la Centrul Medical al Universităţii din Pittsburgh.

       Pe de altă parte, dacă studiul va deveni disponibil comunităţii ştiinţifice, acesta ar putea permite cercetătorilor să se pregătească pentru o potenţială pandemie H5N1, mai ales că studiul lui Fouchier sugerează că riscul ca acest lucru să aibă loc este mai mare decât se credea până acum. Unii cercetători cred că dacă nu se va permite publicarea acestui studiu, omenirea va fi lipsită de apărare în cazul în care acest virus contagios va apărea în mod natural.

       Decizia asupra publicării va fi luată în scurt timp, anunţă Keim, care a concluzionat: "Vom avea multe de spus referitor la această cercetare".

       Cea mai mare epidemie de gripă din istoria omenirii a avut loc în 1918, când gripa spaniolă a omorât între 50 şi 100 de milioane de oameni, adică aproximativ 3% din populaţia planetei. Aproximativ 500 de milioane de persoane fuseseră infectate, adică 27% din populaţia planetei.

Bineinteles ca si acest virus va avea un vaccin, dar acesta va costa fff mult stiind ca va salva viata. Aici este intelepciunea: cine va plati vaccinul si ce eforturi supraomenesti va face in amarat de guvern din lumea a treia sa procure acest vaccin care va fi produs la costuri fff mici dar vandut la preturi fff mari?
IATA CE ZIC CEI CEI CARE CONDUC LUMEA:
In constiinta acestor oameni sunt 3 etape: gandul, vorba si fapta. Gandul exista, vorba o cititi acum, fapta va veni?
 
1. "Societatea nu face nici o afacere, daca permite degeneratilor sa-si perpetueze specia." Theodore Roosevelt

2. "Malthus a fost justificat, realitatea a fost surprinsa bine de Malthus. Lumea a treia este suprapopulata, este un dezastru economic, si nu exista nici un mod în care acestea ar putea ieşi din ea cu această populaţie în creştere rapidă. Filozofia noastră este: înapoi la sat ".

Dr. Arne Schiotz, World Wildlife Fund, Director de conservare, a declarat astfel, în mod ironic, în 1984

3. "O populaţie totală mondială de 250-300 de milioane de persoane, cu 95% mai putin decat in prezent, ar fi ideal."  Ted Turner, intr-un interviu pentru revista Audubon

4. "Există o singură temă în spatele eforturilor noastre: - trebuie sa reducem nivelul populaţiei. Iar guvernele trebuie sa ne foloseasca metodele pentru a obtine rezultate curate si frumoase, sau vor primi mizeria pe care o avem în El Salvador, sau în Iran sau în Beirut. Populaţia este o problemă politică. Odată ce populaţia este scapata de sub control, este nevoie de guvern autoritar, chiar fascist, pentru reducerea ei.... Programul nostru în El Salvador nu a functionat. Nu am avut infrastructura care să-l susţină. Au fost al naibii de multi oameni ... Pentru a reduce într-adevăr populaţia, rapid, va trebui să trimiteti toţi bărbaţii la luptă şi sa ucideti un număr semnificativ de femei fertile ...Cel mai rapid mod de a reduce populatia este prin foamete, ca şi în Africa, sau prin boli cum ar fi Moartea Neagra .... "

Thomas Ferguson, Departamentul de Stat pentru Populaţie

5. "In cautarea unui nou dusman care sa ne uneasca, ne-a venit ideea cu poluarea, amenintarea incalzirii globale, lipsa apei, foametea şi potrivirea proiectelor de lege dupa ele.... Dar , uneori, în desemnarea lor ca inamic, cădem în capcana de a confunda simptomele de cauzele. Toate aceste pericole sunt cauzate de intervenţia umană şi numai prin schimbarea atitudinilor şi a comportamentului oamenilor acestea pot fi depăşite. Atunci inseamna ca inamicul real este chiar umanitatea. "

Alexander King, Bertrand Schneider - Fondator şi respectiv secretar, Clubul de la Roma, „Prima revoluţie globală” Pag 104-105, 1991

6. "Un cancer este o multiplicare necontrolată a celulelor, iar explozia demografică este o multiplicare necontrolată de oameni ... Noi trebuie să mutam eforturile noastre de la tratarea simptomelor la extirparea cancerului. Operaţiunea va cere multe decizii aparent brutale şi lipsite de inimă.. . "

Paul Ehrlich , profesr la Stanford,în cartea : „Bomba numita Populaţie”

7. “Pamantul e bolnav de cancer, iar cancerul sunt oamenii”.

Merton Lambert, formator in cadrul Fundatiei Rockefeller.

8. "Eu cred că suprapopularea umană este problema fundamentală pe Pământ astăzi. Noi, oamenii, am devenit o boala: „Virusul-Om”."

"Primele mele trei obiective principale ar fi : reducea populatiei umane la aproximativ 100 de milioane în întreaga lume, distrugerea infrastructurii industriale şi in al treilea rand sa vad cat mai multe zone pustii."
- Dave Foreman

9. "În scopul de a stabiliza populatia lumii, trebuie să eliminam 350.000 de oameni pe zi. Acesta este un lucru oribil pe care trebuie să il spun, dar este la fel de rău să nu-l spun. "

J. Cousteau, 1991 explorator şi reprezentant UNESCO

10. "Noi trebuie să vorbim mai clar despre sexualitate, contracepţie, despre avort, despre valoarea controlului populatiei, deoarece, pe scurt, criza ecologică este criza populaţiei. Reduceti populaţia cu 90%, iar apoi nu vor mai mai fi suficienti oameni pentru a face atat de multe daune ecologice. "

Mihail Gorbaciov - fost presedinte al URSS (Rusia)

11. "Azi, America ar fi indignata dacă trupele ONU ar intra in Los Angeles pentru a restabili ordinea. Mâine vor fi recunoscatori! Acest lucru va fi valabil mai ales dacă li s-a spus in prealabil că exista infiltrate in mijlocul lor amenintari din afara, indiferent dacă sunt reale sau fictive, care pun in pericol însăşi existenţa noastra. Aceasta va fi valabil si in cazul tuturor popoarelor din lume iar ele vor dori sa fie eliberate de acest rău. Singurul lucru de care fiecare om se teme este necunoscutul. Atunci când este prezentat acest scenariu, drepturile individuale vor fi de bună voie abandonate de catre oameni, mai ales daca bunastarea lor va fi garantata de către Guvernul Mondial. "

Dr. Henry Kissinger, Conferinţa Bilderberg, Evians, Franţa, 1991

12. „ Ilegal o putem face imediat. Constitutional va dura putin mai mult ...

Dr. Henry Kissinger, New York Times, 28 octombrie 1973
"Depopularea ar trebui să fie cea mai mare prioritate a politicii externe faţă de lumea a treia, pentru că economia SUA va necesita cantitati tot mai mari de minerale din străinătate, în special din ţările mai puţin dezvoltate".
"Puterea este cel mai puternic afrodisiac."
"Persoanele în vârstă sunt consumatori inutili"
"Populaţia lumii trebuie să fie redusa cu 50%"
Dr. Henry Kissinger

13. "Suntem pe punctul de a realiza o transformare la nivel mondial. Tot ce avem nevoie este o criza majora credibila şi naţiunile vor accepta Noua Ordine Mondială. "  David Rockefeller

14. "Războiul şi foametea nu sunt eficiente. În schimb, boala a oferit cel mai eficient şi mai rapid mod de a ucide miliardele care trebuie să moară în curând pentru a fi rezolvata criza populatiei. SIDA nu este un criminal eficient, deoarece este prea lent. Candidatul meu favorit pentru eliminarea a 90 la sută din populaţia lumii este Ebola (Ebola Reston), deoarece este extrem de letala şi ucide în cateva zile, în loc de cativa ani. Trebuie sa crestem mortalitatea cu 90% la om. Uciderea oamenilor... Gândiţi-vă la asta... Ştiti, gripa aviara e buna, de asemenea. Pentru ca cel care supravieţuieste, va ingropa mai apoi nouă "

Dr. Eric Pianka . Profesor de ecologie evolutiva la Universitatea din Texas , a arătat soluţii pentru reducerea populaţia lumii la o audienţă cu privire la controlul populaţiei. Interviu aici http://www.youtube.com/watch?v=BLFivVpMb1c  !

15. "Nimeni nu va intra în Noua Ordine Mondială decat in cazul în care el sau ea va face o promisiune pentru a se închina lui Lucifer. Nimeni nu va intra în New Age cu excepţia cazului în care el va lua o iniţiere luciferica.. David Spangler, director al Iniţiativei Planetare, Organizaţia Naţiunilor Unite si unul din fondatorii curentului New Age !

16. "Suprapopularea este in prezent vasta, mult dincolo de capacitatea planetei. Ea nu va răspunde la reducerea viitoare a ratei natalităţii prin metode contraceptive, sterilizare şi avort, dar trebuie ca sa reducem în prezent cat mai mult populatia. Acest lucru trebuie realizat prin orice mijloace necesare. "

Iniţiativa pentru Carta Naţiunilor Unite ECO-92 PAMANT

17. "În America de Sud, guvernul Peruan merge din uşă în uşă facand presiuni asupra femeilor care urmează să fie sterilizate şi el e finanţat de dolari american pentru a face acest lucru."

Mark Earley în „The Wrong Kind of Party Christian Post ”10/27 2008

18. "Femeile în Ţările de Jos, care sunt considerate de către stat ca sunt mame improprii ar trebui să fie condamnate la a lua contraceptive pentru o perioadă determinată de doi ani."

Marjo Van Dijken (autor al proiectului de lege în Ţările de Jos), în   http://www.guardian.co.uk/commentisfree/2008/nov/04/humanrights-women  Guardian

19. "Menţinerea umanitatii sub 500 milioane, în echilibru perpetuu cu natura"

Anonim , citat aflat pe una din pietrele Georgia Guidestones

20. "Dacă m-aş reîncarnat, aş dori să revin pe pământ ca un virus ucigas care sa reduca populatia umana."

"Creşterea populaţiei umane este, probabil, singura şi cea mai gravă ameninţare pe termen lung, pentru supravieţuire. Suntem în pragul unui dezastru major în cazul în care aceasta crestere nu este temperată - nu doar pentru lumea naturii, ci si pentru lumea oamenilor. Cu cat sunt mai multe persoane, cu atat mai multe resurse vor consuma, si implicit va fi mai multă poluare ."
Prinţul Phillip, soţul reginei Elisabeta, Ducele de Edinburgh, lider al World Wildlife Fund. Clip aici http://www.youtube.com/watch?v=bt7U9KLVKxs !

21. "Graviditatea ar trebui să fie o crima pedepsibila împotriva societăţii, cu excepţia cazului în care părinţii deţin un permis de la guvern. Toţi potenţialii părinţi ar trebui să fie indemnati la a folosi produse chimice contraceptive, guvernul furnizand antidoturi cetăţenilor alesi pentru fertilizare.."

David Brower, directorul executiv Sierra Club

22. "Principiul care sustine vaccinarea obligatorie este suficient de raspandit iar cel de tăiere a trompelor uterine ar trebui sa fie la fel."

"Este mai bine pentru toată lumea, dacă în loc de a aştepta executarea degeneratilor pentru infracţiuni, sau de a-i lasa sa moara de foame in imbecilitatea lor, societatea ii va împiedica, pe cei care sunt în mod vădit inapti, să continue soiul lor ... Trei generaţii de imbecili sunt de ajuns.
Oliver Wendell Holmes, Curtea Suprema de Justitie, SUA

23. "Sincer am crezut că la acea data Roe s-a decis si am avut temeri cu privire la creşterea populaţiei, în special de creştere în rândul populaţiilor care nu vrem să aiba prea multi urmasi."

Curtea Suprema de Justitie Ruth Bader Ginsburg

24. "Un regim planetar ar trebui sa fie responsabil pentru determinarea populaţiei optime in intreaga lume dar şi in fiecare regiune şi pentru a arbitra diferitele ţări în impartirile regionale. Controlul mărimii populaţiei ar putea să rămână responsabilitatea fiecărui guvern, dar regimul planetar ar trebui sa aiba puterea de a aplica limitele convenite. "

John P. Holdren, consultant in stiinta a lui Obama. Articol aici http://www.prisonplanet.com/obama-science-advisor-called-for-planetary-regime-to-enforce-totalitarian-population-control-measures.html !

25. "Directia pe care o urmeaza Rockefellerii şi aliaţii lor este de a crea un guvern intr-o lume care combină supercapitalismul şi comunismul în acelaşi cort, toate aflate sub controlul lor .... Ma refer la o conspiraţie? Da. Si sunt convins că există un astfel de complot internaţional în domeniu, aplicat si planificat de mult timp, şi care este incredibil de rău în intenţie. "

Congresmanul Larry P. McDonald, 1976, ucis într-un zbor al Liniilor Aeriene Coreene , doborât de către Uniunea Sovietică

26. "Astăzi lumea are 6.8 miliarde de oameni. Si ar putea creste până la aproximativ nouă miliarde. Acum, dacă am face o treabă foarte eficienta cu noile vaccinuri, cu asistenţa medicală, cu serviciile de sănătate si control a reproducerii, am putea reduce aceste cifre cu 10 sau chiar 15 la suta..!"  - Bill Gates ! Clipul aici http://www.youtube.com/watch?v=jSqcRMVbtpo&feature=player_embedded !

           Acum ca ati citit amintiti-va de tatonarile de ani de zile cu diverse gripe care mai de care mai ciudate: aviara, porcina, vaca nebuna, H5N1 etc, experimentate pe omenire, care au supt bani frumosi din vistieriile tarilor fraierite, care au distrus mii de ferme zootehnice si care pregatesc terenul pentru ceva mai bizar si mai grav, cu atat mai mult cu cat criza cangreneaza omenirea. Daca sunteti de alta parere contraziceti-ma ca nu ma supar.

CRACIUNUL IN LUME - ISUS CRISTOS SAU MOS CRACIUN ? - CRESTINISM FORMAL CU TUICA SI CARNATI...

          S-a inventat iepurasul de paste si mos craciun pentru a distrage atentia copiilor de la adevarata sarbatoare! Judecati prin prisma consecintelor si nu prin subiectivismul ce caracterizeaza omenirea in zilele acestea! Veti spune : Sa le luam copiilor bucuria Craciunului? NU! Dar nu le transformati Craciunul intr-o sarbatoare pagana, sarbatoarea carnatilor si a tuicii, a cadourilor si a bradului sofisticat si plin de tehnologie (copiii asta vad in familie si asta vor face cand vor fi mari) Spuneti-le si adevarul: S-A NASCUT DOMNUL ISUS. Rugati-va si colindati impreuna, traiti cu Dumnezeu si multumiti impreuna cu copiii pentru tot si pentru toate.

 Aveti aici o istorie nenuantata a lui MOS CRACIUN - MARCA INREGISTRATA COCA-COLA.

      Pentru copiii din România, Mos Craciun vine din Nordul îndepartat pentru a aduce daruri celor care au fost cuminti. Daruri, care, îndeobste, se pun sub pomul de Craciun.

     Figura lui Mos Craciun (Santa Claus) este cladita pe Sfântul Nicolae (270 - 310AD), patronul copiilor. La 30 de ani, acesta a devenit Episcop de Myra, un oras-port la Marea Mediterana, care acum este parte din Turcia moderna.

     Sfântul Nicolae se tragea dintr-o familie bogata si a devenit binecunoscut pentru ajutoarele pe care le împartea celor nevoiasi. Putea fi deseori vazut, îmbracat în rosu si alb, roba de episcop, calare pe un magar si înmânând daruri copiilor.

      În Evul Mediu, multe biserici au fost ridicate în onoarea Sfântului Nicolae. În secolul XI, ramasitele sale au fost depuse într-o biserica din orasul italian Bari. Se spune ca primii cruciati au vizitat orasul si au dus cu ei acasa povestiri despre Nicolae. Aniversarea mortii sale, pe 6 decembrie, a devenit o zi în care se fac daruri.

     În timpul Reformatiei Protestante din secolul XVI, Martin Luther a încercat sa opreasca venerarea sfintilor, iar sarbatoarea Sfântului Nicolae a fost abolita în unele tari europene.

      Cel ce oferea daruri a luat alte nume: în Germania, a devenit Der Weinachtsmann ("Craciunul"), Père Noël în Franta, Santa Claus în Marea Britanie si în colonii.

      Danezii ca si românii sau francezii au pastrat pâna azi obiceiul Zilei de Sfântul Nicolae, 6 Decembrie. Copiii danezi îi spun Sfântului Nicolae - Sinter Klaas. Danezii, condusi de Peter Stuyvesant, au fondat New York-ul - numit initial New Amsterdam.

      Cu ei au adus si sarbatorirea lui Sinterklaas - Santa Claus în pronuntie americana. Si uite asa s-a nascut numele mosului folosit astazi de toata lumea anglo-saxona.

      Prin 1773 "St.A.Claus" a fost mentionat în presa americana. În 1809, Washington Irving (autorul "Povestirilor din caverna adormita") a scris despre Sinterklaas în "O istorie a New York-ului".

       Irving l-a descris pe Sinterklaas ca un omulet rotunjor într-un costum danez tipic, cu bufanti pe genunchi si o palarie cu boruri mari, care iesea pe un cal în seara de Sfântul Nicolae.

     În 1822, Clement Clark Moore, poet si profesor de teologie, a publicat un poem "Vizita Sf.Nicolae" (cunoscuta si ca "Noaptea dinainte de Craciun").

      Craciunul lui Moore este un batrân spiridus vesel care zboara într-o sanie în miniatura cu opt reni minusculi. Moore chiar a pus renilor numele care circula si astazi, si metoda prin care Santa intra în case pe cos...

       Cea mai importanta contributie la imaginea lui Mos Craciun cel de azi a avut-o Thomas Nast. Ilustratorul a publicat în revista saptamânala Harper timp de 20 de ani începând cu 1860 o serie de desene si versuri în care îl descrie pe Mos Craciun.

      Nast este cel ce îl îmbraca pe Mos într-o tunica rosie îmblanita peste care este încins cu o centura lata din piele. Thomas Nast a contribuit nu numai la imaginea lui Mos Craciun ci, prin detaliile din versurile sale, si la legenda lui.

     Astfel Nast povesteste cum acasa la Mos Craciun, la Polul Nord exista un atelier unde sunt facute jucarii si tot Nast povesteste cum Mosul are o lista cu copiii cuminti si una cu cei rai. La toate acestea, în 1886 scriitorul american George P. Webster a adaugat - fabrica de jucarii a lui Mos Craciun si casa sa, în timpul lungilor luni de vara, sunt ascunse în gheata si zapada de la Polul Nord.

     Dar Santa Claus – Mos Craciun asa cum îl stim noi astazi s-a nascut abia în 1931. El este creatia lui Haddon Sundblom care l-a închipuit ca pe un omulet rotofei, cu o fata joviala si o barba mare.

      Aceasta imagine a fost prezentata de artistul Haddon Sundblom în reclamele pentru Compania Coca-Cola (client al agentiei de publicitate a lui Sundblom din 1924 pâna la moartea lui, în 1976).

     În timp, la mitul lui Mos Craciun s-au adaugat multe alte amanunte: vorbeste fluent mai mult de 2700 de limbi, cu peste 7000 de dialecte, inclusiv limbajul secret al spiridusilor; casa lui Mos Craciun s-a mutat de la Polul Nord (unde nu exista reni) în Laponia, Finlanda (unde sunt o multime).

     În 1927, marele secret al adresei lui Santa a fost divulgat de Markus Rautio ("Uncle Markus") care era gazda popularei emisiuni "Ora Copiilor" la un post public de radio finlandez. El a declarat ca Mos Craciun locuieste în Muntii Korvatunturi din Laponia.

     De aici putem concluziona ca faimosul Mos Craciun a fost o creatie umana ce trebuia plasata ca sarbatoare undeva – candva si conectata de un eveniment crestin, ca sa indeplineasca o misiune – bineinteles comerciala.

        Deci, dragi crestini, Mos Craciun este pentru copii un motiv de bucurie dar nu-l confundati cu Isus. Incercati sa-i tineti departe de aceasta asociere. Invatati-i prin aceasta sa fie buni si darnici nu numai de Craciun ci tot timpul. Nu le luati bucuria cadourilor dar amintiti-va ca totusi SARBATORIM NASTEREA DOMNULUI ISUS (chiar daca in biserica primara aceasta zi de sarbatoare nu exista, nefiind mentionata o data exacta a nasterii, 25 decembrie in “spiritualitatea” pagana (SOL INVICTUS la romani) fiind o cu totul alta sarbatoare, destul de importanta pentru acestia.

BISERICI ABUZIVE SI INDEPARTAREA DE CRESTINISM

         Tuturora ne sunt cunoscute cultele crestine. Există însă unele grupări cu caracteristici cultice care nu corespund ca profil cultelor crestine traditionale, protestante sau neoprotestante. Aceste grupari sunt calificate uneori biserici abuzive, ele par la prima vedere a fi foarte corecte în aspectele doctrinare. Ceea ce distinge însă aceste grupări sau biserici de creştinismul autentic sunt metodologia abuzivă şi filozofia cultică de slujire religioasă. Aici vedem tot mai pregnant sectele care neaga apartenenta la cultele traditionale sau evanghelice, cele care speculeaza sau pun accentul mult prea rigid pe unele versete biblice pe care isi cladesc intreaga doctrina, considerandu-se unice acceptate de Dumnezeu.

        În cartea sa, Biserici care abuzează, Dr. Ronald Enroth examinează cu îngrijorare câteva dintre aceste biserici răspândite în Statele Unite. El dezvăluie metodele cultice de care uzează aceste grupări şi evidenţiază câteva semne distinctive ale bisericilor abuzive. La acest punct voi prezenta pe scurt fiecare din aceste caracteristici.

Prima: bisericile abuzive au un stil de conducere orientat spre controlul individului.

A doua: liderii acestor biserici folosesc deseori manipularea pentru a obţine supunerea completă din partea membrilor.

A treia: este prezent un stil de viaţă rigid, reglementat, implicând numeroase cerinţe şi precizări detaliate pentru viaţa de zi cu zi.

A patra: bisericile tind să-şi schimbe frecvent numele, îndeosebi atunci când se fac dezvăluiri în mass-media.

A cincia: denunţarea altor biserici este obişnuită, pentru ca se consideră superioare tuturor celorlalte biserici.

A şasea: aceste biserici au un complex de persecuţie şi se văd pe ele ca fiind persecutate de lume, de presă şi de celelalte biserici creştine.

A şaptea: bisericile abuzive îşi fixează ca ţintă adulţii tineri cu vârsta între 18 şi 25 de ani.

Al optulea, şi cel din urmă semn al bisericilor abuzive este marea dificultate pe care o au membrii să iasă afară sau să părăsească aceste biserici, un proces marcat adesea de probleme sociale, psihice şi emoţionale.

        Cei implicaţi într-o biserică care pare să reflecte aceste caracteristici ar fi înţelepţi să evalueze temeinic situaţia şi să părăsească biserica dacă este potrivit. Rămânerea poate spori riscul afectării relaţiilor de familie şi măreşte probabilitatea de pierdere a perspectivei de viitor. Membrii acestor biserici dezvoltă adesea o percepţie distorsionată a realităţii, nu au încredere în oameni, şi suferă de stres, teamă şi depresie. Unii foşti membri continuă chiar să experimenteze aceste lucruri după scăparea dintr-o biserică abuzivă. Există de asemenea câteva cazuri dovedite în care asocierea cu o biserică abuzivă a dus la tragedii in viata familiilor celor apartinand acestor comunitati
         Unele din aceste grupări au reţele de biserici surori. În alte cazuri aceste grupări s-au desprins din denominaţiuni mai însemnate.

        Uneori grupurile noi au fost denunţate de denominaţiunea de bază. Asemenea grupuri adesea se deghizează prin schimbarea frecventă a numelui organizaţiei, în special după publicitatea negativă.

        Această practică face şi mai dificilă pentru omul nebănuitor stabilirea naturii acestor organizaţii.  În unele campusuri universitare asemenea mişcări studenţeşti sunt printre cele mai mari grupuri din centrele respective. Este important ca toţi creştinii de astăzi să cunoască Biblia şi să ştie cum să recunoască asemenea biserici, astfel încât să nu cadă în capcana lor. Pentru a-i ajuta pe oameni să-şi dea seama mai bine de bisericile care abuzează de membrii lor, vreau acum să parcurg mai detaliat cele opt caracteristici pe care le-am menţionat.

1. Conducere orientată spre controlul individului

Un aspect central al bisericii abuzive este stilul de conducere orientat spre controlul individului. Liderul dintr-o biserică abuzivă este dogmatic, încrezut, arogant şi punctul spiritual de focalizare în viaţa celor ce-l urmează.

Liderul pretinde că este mai în armonie cu Dumnezeu din punct de vedere spiritual decât oricare altul. El susţine că are pătrunderea în Scripturi pe care n-o mai are nimeni.

Sau ar putea afirma că primeşte revelaţii personale de la Dumnezeu. Din cauza acestor pretenţii poziţia şi punctele de credinţă ale liderului nu pot fi puse la îndoială (vezi batranii)

Afirmaţiile lui sunt definitive. Pentru membrii acestui tip de biserică sau grupare punerea la îndoială a liderului este echivalent cu punerea la îndoială a lui Dumnezeu. Deşi s-ar putea ca liderul să nu iasă la rampă şi să susţină acest fapt, această atitudine este evidentă din tratamentul la care sunt supuşi cei care contestă sau provoacă liderul. Liderul mişcării ia deseori decizii personale pentru discipolii lui. Gândirea pe cont propriu este interzisă; astfel discipolii devin dependenţi de lider. În ierarhia unei asemenea biserici liderul nu este sau tinde să nu fie răspunzător în faţa nimănui. Chiar dacă există şi un comitet de bătrâni, de obicei acesta este compus din oameni loiali liderului sau care nu intră niciodată în dezacord cu el. Acest stil de conducere nu este unul aprobat de Biblie. Conform Scripturii toţi credincioşii au în egală măsură acces la Dumnezeu şi sunt egali înaintea lui pentru că toţi suntem creaţi după imaginea lui şi ne aflăm sub autoritatea Bibliei, Cu-vântul lui Dumnezeu. În 1 Tesaloniceni 5:21 credincioşii sunt sfătuiţi să măsoare toate învăţăturile cu Cuvântul lui Dumnezeu. Fapte 17:11 arată că şi chiar apostolul Pavel era sub autoritatea Bibliei, iar bereenii au fost lăudaţi pentru că verificau învăţăturile lui Pavel cu ajutorul Scripturilor. Liderii şi laicii trebuie deopotrivă să trăiască conform Scripturii.

2. Manipularea membrilor

Bisericile abuzive se caracterizează prin manipularea membrilor. Manipularea este folosirea de forţe exterioare pentru a-i determina pe alţii să facă ceea ce vrea cineva. Aici manipularea este folosită pentru a-i face pe oameni să se supună conducerii bisericii. Tactica manipulării include folosirea sentimentului de vinovăţie, presiunea privirii încruntate, intimidarea şi ameninţarea cu judecata lui Dumnezeu pentru neascultare. Deseori disciplina severă este administrată în public pentru a asigura ridiculizarea şi înjosirea, eliminarea din congregatie si izolarea. Marturisirea publica a pacatelor si rugaciunea de iertare a lor sunt ignorate iar membrilor comunitatii le este interzis a mai vorbi cu cel excomunicat.

O altă tactică este politica “păstoririi”. Această strategie, aşa cum este practicată în multe biserici abuzive, pretinde fiecărei persoane să fie personal răspunzătoare în faţa altei persoane mai experimentate. Acesteia trebuie să i se dezvăluie toate gândurile şi sentimentele profunde, şi cu ea trebuie discutate deciziile viitoare. Informaţiile personale respective nu sunt folosite pentru a ajuta membrul, ci pentru a-l controla.

Un alt mijloc de control este izolarea. Bisericile abuzive ar putea tăia contactul între un membru nou şi familia lui, vechii prieteni şi oricine altcineva neasociat cu biserica.

Cât de diferit este acest stil de conducere de conducerea lui Isus, păstorul cel bun care-şi conduce oile în mod iubitor, tandru, umil şi cu sacrificiu de sine.

3. Un stil de viaţă rigid, reglementat prin multe legi

A treia caracteristică a bisericilor abuzive este stilul de viaţă rigid, legalistic al membrilor lor. Inflexibilitatea este rezultatul natural al stilului conducerii. Bisericile abuzive pretind o devoţiune neşovăitoare faţă de biserică de la discipolii lor. Supunerea faţă de biserică are prioritate în raport cu supunerea faţă de Dumnezeu, familie sau orice altceva.

Deseori membrilor li se cere sau sunt constrânşi să asiste la studii biblice cinci, şase sau şapte zile pe săptămână. Există cerinţa să se meargă în evanghelizare; trebuie atinsă o anumită cotă de contacte cu oamenii, iar unele biserici chiar le cer membrilor să completeze fişe de evidenţă a timpului, consemnând câte ore au petrecut în slujba congregatiei sau in lucrare, etc. Se fac agende de lucru zilnice aşa încât persoana îndeplineşte fără sfârşit serviciul cerut de biserică.

Nişte foşti membri ai unei biserici abuzive mi-au povestit că lucrau pentru biserica lor de la 5 dimineaţa până la 12 noaptea cinci zile pe săptămână. Membrii acestor biserici întrerup şcoala, încetează să mai lucreze sau chiar îşi neglijează familiile pentru a face lucrarea cerută de biserică. Există de asemenea linii directoare pentru ţinută, întâlniri, finanţe şi aşa mai departe. Asemenea detalii sunt considerate de importanţă covârşitoare în aceste biserici. În bisericile de acest fel, oamenii încep să-şi piardă identitatea personală şi ajung să acţioneze ca roboţii programaţi. De multe ori presiunea şi cerinţele bisericii fac ca unii membri să cedeze nervos sau să cadă într-o depresie severă. Când mă gândesc la aceste caracteristici îmi amintesc de cuvintele lui Isus despre fariseii care “leagă sarcini apăsătoare şi cu greu de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte” (Mat. 23:4). Ce contrast cu stilul de conducere al lui Isus care a spus: “Veniţi la mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul meu asupra voastră… Căci jugul meu este bun şi sarcina mea este uşoară.” (Mat. 11:28-30).

4. Schimbarea frecventă a numelui grupării sau bisericii

A patra caracteristică a bisericilor abuzive este o rutină de schimbare sistematică a numelui bisericii sau serviciului din campusul universitar. Adesea schimbarea numelui este reacţia la publicitatea nefavorabilă din partea mass-media. Unele biserici abuzive şi-au schimbat numele de mai multe ori în cursul a câţiva ani. Dacă eşti într-o astfel de biserică care şi-a schimbat de mai multe ori numele datorită publicităţii negative sau dacă simţi o presiune necontenită să satisfaci cerinţele ei, este probabil timpul să evaluezi cu grijă activitatea bisericii şi participarea ta la ea.

5. Denunţarea celorlalte biserici

Să analizăm acum o a cincea caracteristică: bisericile abuzive denunţă de obicei toate celelalte biserici creştine. Ele se consideră o elită spirituală. Ele simt că sunt singurele care au adevărul şi că toate celelalte biserici sunt corupte. Astfel ele nu se asociază cu alte biserici creştine. Adesea se referă la ele însele ca la un grup special aşa ca “Beretele Verzi ale lui Dumnezeu”, “Rămăşiţa fidelă” sau “Armata lui Dumnezeu din timpul sfârşitului”. Există un sentiment de mândrie în bisericile abuzive pentru că membrii simt că au o relaţie specială cu Dumnezeu şi cu mişcarea Lui în lume.

În cartea lui, Biserici care abuzează, Dr. Ron Enroth citează cuvintele unui fost membru al unui asemenea grup: “Deşi nu am spus-o deschis, în adâncul inimii noastre simţeam că nu era nici un loc în lume asemenea adunării noastre. Ne imaginam că restul creştinătăţii era plecată în pauza de masă”. Biblia însă arată clar că din punct de vedere spiritual nu există grupuri sau biserici de elită. Efeseni 4:3-6 spune: “Faceţi orice efort să păstraţi unitatea spiritului prin legătura păcii. Există un singur corp şi un singur spirit, aşa cum aţi fost chemaţi la o singură speranţă, atunci când aţi fost chemaţi, un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez; un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor.”

Biserica creştină universală este unită prin acelaşi Dumnezeu, acelaşi spirit sfânt şi prin punctele de credinţă fundamentale ale Bibliei care includ lucruri ca autoritatea Scripturii, moartea şi învierea lui Cristos, justificarea numai prin credinţă, etc. În aceste adevăruri centrale noi rămânem uniţi. O biserică care crede că este o elită şi nu se asociază cu celelalte biserici creştine, nu este motivată de spiritul lui Dumnezeu, ci de mândria dezbinatoare.

6. Complexul persecuţiei

A şasea caracteristică urmează firesc. Din cauză că bisericile abuzive se văd pe ele însele ca o elită, ele se aşteaptă la persecuţie în lume şi chiar o alimentează. Critica şi demascarea din partea mijloacelor de informare sunt văzute ca dovezi că ele sunt biserica adevărată persecutată de Satan. Totuşi persecuţia atrasă de bisericile abuzive este diferită de persecuţia care a venit peste Isus şi apostoli.

Isus şi apostolii au fost persecutaţi pentru predicarea adevărului. Bisericile abuzive îşi atrag o mare parte din publicitatea negativă datorită propriilor lor acţiuni. Însă orice critică primită, indiferent din ce sursă, creştină sau lumească, este văzută întotdeauna ca un atac al lui Satan, chiar dacă critica este bazată pe Biblie. Aceasta face dificilă depunerea de mărturie unui membru dintr-o asemenea biserică pentru că el va vedea încercarea ta de a împărtăşi evanghelia cu el drept persecuţie. Adesea în cazuri ca acestea când sunt acuzat că persecut, răspund doar atât: “Sunt aici şi vorbesc cu dumneavoastră din Cuvântul lui Dumnezeu în care spuneţi că credeţi. Cum poate fi acest lucru persecuţie?” Această abordare permite uneori continuarea dialogului cu un membru al unei biserici abuzive căruia i s-a spălat creierul să creadă că orice opoziţie este persecuţie.

7. Fixarea ca ţintă a adulţilor tineri, victimizarea lor si tendinta de pedepsire si exemplificare a pacatului prin acestia

A şaptea caracteristică a bisericilor abuzive este că ele tind să-şi fixeze ca ţintă adulţii tineri cu vârsta între 18-25 ani, care se află în clasa mijlocie, bine educaţi, idealişti şi adesea creştini imaturi. Adulţii tineri constituie grupa perfectă de vârsta asupra căreia să se concentreze, fiindcă ei sunt adesea în căutarea unei cauze pentru care să trăiască şi au nevoie de dragoste, afirmare şi acceptare.

Deseori aceste biserici asigură aceste lucruri, iar liderii îşi asumă frecvent rolul de părinţi surogat.

8. Proces dureros de retragere

A opta caracteristică este un proces de ieşire dureros şi dificil. Membrii din multe biserici de acest gen se tem să plece din cauza intimidării, a presiunii şi a ameninţării cu judecata divină. Uneori membrii care se retrag sunt hărţuiţi şi urmăriţi de liderii bisericii. De cele mai multe ori foştii membri sunt ridiculizaţi în public şi umiliţi în faţa bisericii, iar celor care rămân li se spune să nu se asocieze în nici un fel cu un fost membru. Această practică este numită evitare.

Mulţi care părăsesc biserici abuzive, din cauza spălării creierului şi a intimidării simt că parcă l-ar părăsi pe Dumnezeu însuşi. Nici unul din foştii membri nu se va mai asocia cu ei, şi se vor simţi izolaţi, abuzaţi, timoraţi în faţa lumii. Un fost membru al unui serviciu în campus a spus: “Dacă pleci fără aprobarea conducerii, condamnarea şi vinovăţia sunt îngrămădite asupra ta.

Permiteţi-mi să închei această disertaţie, dezvăluindu-vă câteva moduri practice de a ajunge la cei care sunt prinşi în biserici abuzive. Mai întâi trebuie să începem cu o rugăciune personală. Depunerea de mărturie către cei cu creierele spălate din bisericile abuzive este adesea o provocare serioasă. Deseori liderii nu vor permite unui membru individual să se întâlnească cu unul din afară, neînsoţit de un bătrân, de o persoană mai experimentată care este antrenată în dezbateri şi/sau intimidare. Astfel trebuie să ne rugăm (1) pentru o şansă de a vorbi cu respectivul şi (2) ca el să fie deschis la ce avem noi de împărtăşit.

În al doilea rând, confruntă în mod iubitor persoana cu câteva subiecte biblice. Adesea bisericile abuzive au o învăţătură bizară ori o eroare teologică care poate fi evidenţiată. În cartea sa Biserici care abuzează, Dr. Ron Enroth prezintă cu probe câteva exemple în acest sens. De pildă, liderul unei biserici avea învăţături ciudate bazate pe revelaţiile lui extrabiblice pretins divine.1 Acestea includeau legi dietetice, comportamentul sexual, decorarea căminului şi altele. Liderul unui alt grup îi numea pe doctori “zeităţi medicale”. El de asemenea afirma că medicamentele au nume demonice şi că dacă sunt luate predispun la influenţa demonilor.2 Relevarea erorilor, inconsistenţelor şi a punctelor de credinţă bizare poate deschide mintea interlocutorului şi îl pregăteşte să înceapă să pună întrebări.

În al treilea rând, arată-i articole care s-ar putea găsi în ziare sau reviste în legătura cu biserica lui. Cartea din care am citat deja de mai multe ori, Biserici care abuzează, este o resursă excelentă. Cheia este să-l determini pe interlocutor să înceapă a se interesa, punând întrebări şi căutând el însuşi răspunsuri. Spune-i să testeze orice cu Scripturile şi să nu se reţină să întrebe. Dacă liderul are reţineri sau ezită să răspundă la întrebările oneste ale unui membru, maturitatea conducerii acestuia ar putea fi privită ca suspectă. Isus a zis că adevărul este un instrument al libertăţii, nu al încătuşării. El a spus: “Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi” (Ioan 8:32).