SEARA DE COLINDE CU ANDRA LA CLUJ - CONCERT 22 DECEMBRIE 2011 IN PIATA UNIRII

O seara de colinde, concert ANDRA. Haideti cu totii sa ascultam minunatele colinde romanesti si nu numai, in interpretarea Andrei in Piata Unirii (Matei Corvin) din Cluj-Napoca in 22 decembrie 2011 ora 19

LICEUL TEOLOGIC SATANIST JEAN MONET DIN BUCURESTI

Dragi parinti, va recomandam cu strangere de inima  acest liceu bucurestean daca vreti ca odraslele dumneavoastra sa mearga pe cai gresite, daca aveti bani care in fata Domnului nu valoreaza nimic dar in conceptia dumneavoastra va asigura siguranta unei educatii desavarsite. Oare cu cat sunt mai fericiti elevii unui liceu normal, clasic, grup scolar cum vreti, fata de acest liceu de fite si de elevi de bani gata dar fara Dumnezeu. Iata; viol sau prostitutie (instanta va decide), poze in Playboy cu Radu Mazare (primarul Constantei alaturi), furt din cluburi (de noapte si de fite), droguri si alcool si cate nu se stiu dar se intampla. Nu e singurul liceu din Romania !!!!. Verificati toate liceele de fite din Romania si veti vedea ca situatia e asemanatoare in orice oras veti merge. Acolo veti vedea prostitutie, alcool, droguri, dezmat, o adevatata Sodoma si Gomora institutionalizata in invatamantul romanesc. Cascati ochii, guvernanti, pentru ca puterea v-a fost data de la Domnul, aveti pe Domnul in suflet si opriti acest dezmat al invatamantului romanesc. Dar de ce s-a ajuns aici? Pentru ca scara de valori a fost rasturnata si bunurile materiale, banii, averea si goana dupa renume a facut din om, inclusiv din adolescenti o tinta de atins. Exemplele pe care le vad in mass-media nu pot decat sa-i incurajeze. Acestia sunt tineri pierduti, fara Dumnezeu, fara credinta, care isi vand trupul s sufletul Diavolului, care imping si pe alti tineri la asa ceva, ceva care le asigura bunastare materiala dar un suflet gol, fara credinta si avid de bani si bogatie.Nu postez aici imagini pentru ca sunt de-a dreptul revoltatoare dar va rog sa intelegeti ca situatia de la Jean Monet e generalizata in toate liceele de fite din Romania.

Comparati liceele de prestigiu ale tarii, liceele teologice crestine si veti vedea o diferenta ca de la cer la pamant,

SEARA DE COLINDE LA CLUJ - CONCERT DE COLINDE LA CINEMA FLORIN PIERSIC - 2011

COLINDE LA BISERICA SPERANTA CLUJ-NAPOCA

Sambata, 3 Decembrie 2011 ora 20.00
dorim sa fie o seara speciala.


O seara de colinde organizata de tineri si nu numai, pentru tineri si nu numai.

O seara in care dorim ca bucuria, pacea, lumina si caldura sa ne inunde sufletul.

O seara in care te desparti de cotidianul aglomerat si retraiesti vestea nasterii Mantuitorului.

O seara care iti va atinge sufletul.

In program: cor, fanfara, solo si invitatii serii: Catalin si Ramona Lup, Qvartet de coarde si Calin, Flavia&The Band.

Te asteptam cu bucurie la ora 20 pe: Siretului 10 Cluj-Napoca la Biserica Speranta.

PACATELE FUNDAMENTALE - ZGARCIT, DESFRANAT, MANIOS, GELOS - INVIDIOS, LACOM, LENES, MANDRU

1. Avariţia (sau zgîrcenia) se naşte (poate în mod surprinzător pentru unii dintre dumneavoastră) din frică. Avariţia este dorinţa de posedare care scăpată de sub control conduce la înrobire şi abuz. Dumnezeu nu posedă nimic, ci chiar dimpotrivă, El se dăruieşte pe sine permanent. Deci, avariţia se combate cel mai eficient prin dăruire sau milostenie.  Atunci cînd acest centru de forţă nu este armonios dezvoltat, apare un egocentrism foarte grosier şi se amplifică foarte mult dorinţa de a poseda cît mai multe lucruri cu care ajungem să ne identificăm şi de care foarte greu ne mai despărţim. Milostenia ne face să ne gîndim şi la alţii, ne ajută să învăţăm că noi nu ne identificăm cu lucrurile pe care le avem şi astfel putem scăpa de zgîrcenie şi avariţie. Iar ceea ce putem dărui cel mai uşor este dragostea, care, în mod miraculos, cu cît o dăruieşti mai mult cu atît o ai mai din belşug.

2. Desfrînarea sau destrăbălarea apare atunci cînd nu există autocontrol şi discernămînt, atunci cînd nu există respect faţă de propria fiinţă şi faţă de cei din jur. Plăcerea simţurilor este un dar, iar plăcerea erotică este chiar un lucru sacru după cum menţionează chiar unii teologi creştini. Cunoaşterea acestui lucru (subliniază aceştia) conferă fericire şi chiar beatitudine. Însă excesul şi perversiunile aduc în schimb durere şi nefericire. Moderarea şi înţelepciunea, autocontrolul şi discernămîntul, continenţa şi aspiraţia la desăvîrşire aduc în schimb împlinirea şi chiar realizarea supremă, asigurîndu-ne totodată o viaţă echilibrată şi o evoluţie fără suferinţă.

3. Mînia izvorăşte din mîndria faţă de capacităţile şi realizările proprii şi se manifestă prin complexul de superioritate, prin lipsa răbdării şi a înţelegerii faţă de limitările celor din jur. Dacă avem aşa ceva în noi este bine să nu o mai alimentăm cu energie, să nu luptăm direct cu ea impunîndu-ne autocontrolul, să nu o reprimăm, ci să o înlocuim cu răbdare, compasiune şi bunătate.

       Pentru un copil mai ales, mînia părinţilor în faţa greşelilor şi năzbîtiilor copilăreşti nu face decît să-l înspăimînte şi să-l îndepărteze de Iubire, de candoarea şi nevinovăţia specifică vîrstei, de Fericire.

       Răbdarea, înţelegerea celor din jur şi acceptarea lor aşa cum sînt, bunătatea şi compasiunea manifestată faţă de ei cu scopul de a-i ajuta să-şi depăşească limitele, sînt cele mai bune remedii pentru a scăpa de mînie.

4. Invidia şi gelozia apar datorită pervertirii iubirii pure, a fericirii supreme, a spiritului de dăruire şi, ca atare, acesta este unul dintre cele mai adînci păcate. Dacă sîntem conştienţi că nu trebuie să rezonăm cu aşa ceva, dacă nu ne oferim pur şi simplu ca pradă invidiei şi geloziei, ci dimpotrivă, alegem întotdeauna în viaţă calea generozităţii simple şi curate, a corectitudinii responsabile, atunci putem să ştim că mergem pe calea Iubirii şi sîntem fericiţi.

Cînd atractia reciproca are de suferit datorita unor factori precum distanta dintre parteneri, iubirea capătă o tutelă a egoului şi se manifestă atunci cu limitările acestuia: cu dorinţa de posesiune, cu atracţia către plăcere, cu dorinţa de dominare. Aceste caracteristici ale egoului atunci cînd sînt ameninţate generează gelozia şi invidia.

5. Lăcomia este poate cel mai uşor păcat dacă este să le punem pe o scară de distructivitate, dar este totuşi un dezechilibru sau un blocaj  care se traduce prin dorinţa de a aduna lucruri inutile şi chiar prin obezitate. Atunci cînd în om apare recunoştinţa pentru ceea ce are, atunci cînd în el apare credinţa, modestia, temperarea şi mai ales conştientizarea abundenţei iubirii, lăcomia nu mai are nici un sens şi nici o putere şi omul simte Fericirea oriunde şi în orice condiţii s-ar afla. Lacomia este idolatria bunurilor materiale, ca si avaritia, idolatria banului.

6. Lenea sau apatia se manifestă în plan fizic prin traiul în mizerie şi nespălare, fuga de muncă şi de participare la viaţa activă a societăţii. Atunci cînd omul îşi neglijează latura mentală, el încetează să mai studieze. Neglijarea laturii sentimentale se vede atunci cînd omul nu-şi echilibrează sentimentele, iar neglijarea laturii spirituale atunci cînd pierde contactul cu Dumnezeu.

       Apatia poate să apară ca fiind calm şi toleranţă, dar se poate recunoaşte atunci cînd în faţa unei acuzări sau chiar agresiuni îndreptată asupra sa ori împotriva unei alte persoane, omul nu reacţionează, nu se străduieşte să îndrepte cu puterea înţelepciunii sale ceea ce constituie în mod clar un abuz sau un dezechilibru şi dă vina pe soartă, pe Dumnezeu, pe Diavol, pe unul sau pe altul, considerînd că lucrul respectiv nu-l priveşte, chiar şi atunci cînd abuzul îi apare clar în faţa lui însuşi.

         Apatia se poate îndrepta prin conştientizarea faptului că fiecare dintre noi sîntem parte dintr-un întreg şi aşa cum elementul depinde de întreg şi buna funcţionare a întregului depinde de fiecare element al său în parte. Deci, lenea se combate prin curaj, prin activitate neobosită în slujba binelui atît individual cît şi colectiv.

7. Mîndria. Acum să vorbim despre un viciu despre care putem spune că nu este scutit nici un om din lume; un viciu pe care oricine îl dispreţuieşte atunci cînd îl vede la altcineva; un viciu despre care foarte puţini oameni cred că îl au ei înşişi. Probabil că aţi auzit pe mulţi recunoscînd că sînt laşi, că sînt nervoşi, că nu se pot abţine de la a face dragoste, dar nu cred că aţi auzit vreodată pe cineva acuzîndu-se că ar avea viciul despre care vom vorbi în continuare. Nu există nici un neajuns care să-l facă pe om mai neagreat sau chiar respingător, nici un neajuns de care să fim mai puţin conştienţi în ceea ce ne priveşte. Cu cît îl avem mai mult noi înşine cu atît mai mult ne displace la alţii.

        Acest viciu, această impuritate este Mîndria sau Îngîmfarea, iar virtutea opusă lui este Umilinţa.

        Potrivit învăţătorilor creştini, păcatul esenţial, răul suprem este mîndria. Lipsa de castitate, mînia, lăcomia, beţia şi toate celelalte sînt doar bagatele în comparaţie cu mîndria. Prin mîndrie diavolul a devenit Diavol; mîndria duce la toate celelalte vicii, este o stare a gîndirii opusă în totalitate lui Dumnezeu sau, cu alte cuvinte, lipsită de orice brumă de credinţă în Dumnezeu. Dacă vrei să afli cît eşti de mîndru cel mai simplu mod de a o face este să-ţi pui întrebarea: " cît de mult îmi displace cînd alţii îmi dau peste nas, cînd mă critică, cînd refuză să mă bage în seamă, cînd se amestecă în treburile mele, cînd vor să mă conducă sau cînd fac pe grozavii? ". Răspunsul la aceste întrebări ne poate da o măsură a mîndriei pe care o avem. Dacă sîntem deranjaţi cînd alţii ne critică, dacă sîntem deranjaţi cînd alţii o fac pe grozavii, dacă spunem: "iată ce om mîndru şi orgolios!" cu siguranţă avem şi noi în aceeaşi măsură mîndria sau orgoliul pe care credem că îl are celălalt. Aici se impune o clarificare. Dacă un om se manifestă cu multă încredere în sine, cu fermitate pentru a trezi în noi aceleaşi calităţi, iar noi ne grăbim să spunem că o face pe grozavul sau "ce mare se dă", atunci cu siguranţă sîntem afectaţi de mîndrie. Şi aceasta pentru că în primul rînd mîndria este competitivă. Mîndria fiecărui om este în competiţie cu ceilalţi. Tocmai pentru că eu doresc să mă aflu în centrul atenţiei unui grup sînt atît de deranjat atunci cînd altcineva realizează aceasta. Doi oameni de aceeaşi meserie foarte rar sînt de acord. Este foarte important să ne lămurim faptul că mîndria este competitivă - este esenţialmente competitivă prin însăşi natura ei - în timp ce toate celelalte vicii sînt competitive numai accidental.

       Mîndria nu află plăcere în a avea ceva, ci numai în a avea ceva mai mult decît vecinul. Noi spunem adesea că oamenii sînt mîndri pentru că sînt bogaţi sau deştepţi sau arătoşi, dar nu este nici pe departe aşa. Ei sînt mîndri pentru că sînt mai buni, mai bogaţi, mai deştepţi, mai arătoşi decît alţii. Dacă toţi ceilalţi ar deveni la fel de bogaţi, la fel de deştepţi, la fel de arătoţi nu ar mai exista nici un motiv de mîndrie. Comparaţia este cea care ne face să fim mîndri, plăcerea de a fi mai presus decît alţii. Odată ce a dispărut elementul competitiv mîndria s-a dus. Acesta este motivul pentru care am spus că mîndria este competitivă într-un mod diferit de celelalte vicii. Impulsul sexual îi poate aduce în competiţie pe doi bărbaţi care îşi doresc aceeaşi femeie. Dar aceasta este doar un accident, un om mîndru va căuta să-ţi ia femeia iubită nu pentru că o doreşte, ci doar pentru a dovedi că este un bărbat mai grozav decît tine. Lăcomia îi poate face pe oameni să intre în competiţie dacă nu există bunuri suficiente pentru toţi, dar omul mîndru chiar dacă are mai multe decît îşi poate dori, va încerca să obţină şi mai mult, doar pentru a-şi dovedi puterea. Aproape toate relele din lume pe care noi le atribuim lăcomiei sau egoismului sînt de fapt rezultatul Mîndriei.

       Să luăm de exemplu banii, lăcomia îl determină pe om să dorească să cîştige bani pentru a avea o casă mai bună, ca să aibă mîncare mai bună, ca să-şi petreacă vacanţele mai frumos. Dar lăcomia acţionează numai pînă la un punct. Ce îl face pe un om care cîştigă 300 de dolari pe lună (in România) să-şi dorească să cîştige de două-trei ori mai mult? Nu este lăcomia după mai multe plăceri! El vrea în primul rînd să fie mai bogat decît altcineva şi asta este acţiunea mîndriei. El vrea să aibă mai multă putere, iar puterea produce desfătarea mîndriei. Nu există nici un alt lucru care să-l facă pe un om să se simtă superior celorlalţi ca şi puterea de a-i manipula pe ceilalţi ca pe nişte marionete. Ce o determină pe o fată frumoasă să-şi atragă admiratori, să flirteze pretutindeni pe unde merge? Să ştiţi că nu este instinctul ei sexual; genul acesta de femeie este cel mai adesea frigidă. Ceea ce o determină să se comporte astfel este Mîndria. Ce îl determină pe liderul politic al unei naţii să pretindă tot mai mult şi mai mult? Mîndria! Mîndria este competitivă prin însăşi natura ei; acesta este motivul pentru care ea nu se opreşte niciodată. De aceea omul mîndru, atîta timp cît ştie că în lume există un om mai puternic, mai bogat sau mai deştept decît el simte că trebuie să-l depăşească, considerîndu-l duşmanul său.

       Creştinii au dreptate atunci cînd spun că mîndria a fost cauza principală a nenorocirilor din orice naţiune şi din orice familie de la începutul lumii şi pînă astăzi. Alte vicii pot uneori să-i aducă pe oameni laolaltă, poţi găsi veselie şi prietenie printre oamenii beţivi sau destrăbălaţi. Dar mîndria înseamnă întotdeauna duşmănie şi nu numai ură între oameni, ci şi faţă de Dumnezeu. În Dumnezeu vezi ceva ce îţi este infinit superior în toate privinţele. Dacă nu-L cunoşti pe Dumnezeu în felul acesta şi dacă nu ştii că eşti neînsemnat pe lîngă El, înseamnă că nu-L cunoşti deloc pe Dumnezeu. Omul mîndru priveşte întotdeauna de sus atît la lucruri cît şi la oameni şi cîtă vreme priveşte în jos, nu poate vedea ceea ce este deasupra sa.

       Această observaţie ne conduce la întrebarea „de ce oamenii care sînt plini de mîndrie pot spune că ei cred în Dumnezeu şi chiar par să fie foarte religioşi?” Aceştia se închină de fapt unui Dumnezeu imaginar. Teoretic, mental ei admit că nu sînt nimic în faţa acestui Dumnezeu, dar ei îşi închipuie că Dumnezeul lor îi aprobă şi le dă dreptate cînd se consideră superiori celorlalţi oameni care, să spunem că nu merg la Biserică la fel ca şi ei sau sînt de altă religie. Adică ei vin cu un gram de umilinţă în faţa lui Dumnezeu şi pleacă cu un kg de mîndrie faţă de semenii lor. Probabil că Iisus Hristos la astfel de oameni s-a gîndit atunci cînd a spus că unii vor predica în numele Lui, însă El le va spune la sfîrşit că nu i-a cunoscut niciodată. Oricare dintre noi poate cădea la un moment dat în această capcană. Preoţii pot să ajungă să se considere superiori din punct de vedere spiritual simplilor credincioşi, credincioşii care vin mai des la biserică se pot considera superiori faţă de cei care vin mai rar, şi tot aşa. Unii pot fi cuprinşi de mîndrie pentru că sînt mai des decît alţii în preajma conducătorului spiritual sau că au primit aprecieri din partea acestuia şi cine mai este atunci la fel de grozav ca ei?! Din fericire avem la dispoziţie un test foarte simplu de a ne verifica dacă am căzut pradă mîndriei sau nu. Ori de cîte ori descoperim că viaţa noastră spirituală ne face să ne credem mai buni decît alţii cred că putem fi siguri că în noi se află deja germenii mîndriei. Adevăratul test pentru a afla dacă eşti în prezenţa lui Dumnezeu este atunci cînd reuşeşti să uiţi cu desăvîrşire de tine însuţi, fie că te vezi virtuos sau mic şi păcătos. În literatura creştină întîlnim adeseori ca exemple de smerenie pe unii oameni care zi şi noapte se considerau a fi cei mai mari păcătoşi. Adică vezi Doamne, eu sînt cel mai mare păcătos, nu un păcătos oarecare! De fapt este bine să ştiţi că atîta timp cît există ego există şi urme mai mari sau mai mici ale mîndriei şi oricînd îi putem cădea pradă cu totul.

         Dacă ne gîndim puţin la sorgintea mîndriei poate vom înţelege mai bine pericolul ei şi ne vom reevolua întreaga viaţă. Celelalte impurităţi: lăcomia, mînia, desfrînarea ş.a.m.d. vin de la demonii care acţionează prin natura noastră animală, însă mîndria vine direct de la Satan şi am putea spune că este un viciu aproape la fel de subtil şi de profund ca şi spiritul, ca atare este mult mai subtil şi mai periculos. Datorită acestei naturi a mîndriei, ea poate fi folosită de adversar pentru a elimina viciile mai simple sau anumite slăbiciuni. De fapt educatorii fac adeseori apel la mîndria unui băiat sau la respectul de sine, după cum o numesc ei, pentru a-l face să se poarte decent, să înveţe mai bine sau să fie ascultător. GRESIT! Este ultima solutie a educatorilor dupa ce cunoasterea lui Dumnezeu a esuat. Mulţi oameni au învăţat să-şi înfrîngă laşitatea sau poftele sau chiar furia prin faptul că au fost învăţaţi că aceste lucruri sînt mai prejos de demnitatea lor, adică şi-au folosit mîndria pentru a scăpa de multe alte rele. În aceste situaţii diavolul rîde copios. El este perfect satisfăcut să vadă că devii mai pur, mai curajos, mai stăpîn pe tine, dacă astfel poate să instaureze în tine dictatura Mîndriei, este ca şi cum el ar fi mulţumit să te vadă vindecat de gripă dacă îţi poate da în schimb un cancer. Mîndria este un cancer spiritual: ea distruge posibilitatea de a te deschide cu adevărat faţă de Iubire, posibilitatea de a fi mulţumit şi mai ales distruge judecata sănătoasă.

       Mai trebuie să precizăm în legătură cu mîndria că pot să apară unele înţelegeri greşite. Plăcerea de a fi lăudat nu este mîndrie. Copilul care este lăudat că a luat note bune la şcoală, femeia a cărei frumusete spirituala sau chiar fizica este lăudată de iubitul ei, sînt aprecieri şi e foarte bine să le primească. Plăcerea pe care o resimt ei atunci provine din faptul că au reuşit să aducă mulţumire şi încîntare cuiva, prin ceea ce sînt şi prin ceea ce fac, fara sa uitam ca de la Dumnezeu sunt aceste daruri. Problema apare atunci cînd se ajunge la gîndul "ce om deosebit trebuie să fiu eu pentru că am luat note bune” sau „ce femeie grozavă sînt eu dacă iubitul meu îmi laudă frumuseţea!"

        Cu cît îţi găseşti mai multă desfătare în faptul că te consideri un om grozav, cu atît devii mai rău din punct de vedere spiritual. Dorinţa de a fi lăudat pentru calităţile pe care le ai este numită vanitate. Vanitatea este o formă a mîndriei, dar una dintre cele mai uşoare. Persoana vanitoasă doreşte prea multe laude şi prea multă admiraţie şi întotdeauna tînjeşte după ele. Este o greşeală, dar una copilărească. Ea arată că încă nu eşti mulţumit cu tine însuţi, nu îţi ajunge propria ta admiraţie sau, altfel spus, încă nu ai ajuns să te hrăneşti singur din sferele de forţă infinite ale macrocosmosului şi încă depinzi de energia pe care ţi-o oferă ceilalţi oameni si nu duhul lui Dumnezeu. Şi de aceea ajungi să-i preţuieşti pe ceilalţi, să-i satisfaci prin ceva doar pentru ca la rîndul lor ei să te bage în seamă.

      Adevărata mîndrie, întunecată, vine atunci cînd te uiţi de sus în jos la ceilalţi în aşa măsură încît să nu-ţi mai pese deloc de ceea ce cred ei despre tine. Desigur, deseori este bine şi este de datoria noastră să nu luăm în seamă ceea ce gîndesc oamenii despre noi dacă facem aceasta pentru că ne interesează incomparabil mai mult ceea ce gîndeşte Dumnezeu despre noi. Dar omul mîndru are un motiv cu totul diferit pentru a nu-i păsa de ceilalţi, el se consideră atît de mult deasupra celorlalţi încît nu-i mai pasă nici de laudele şi nici de criticile care vin din partea acestora. Să nu uităm de faptul că diavolului îi place să ne "vindece" de o greşeală mică, dacă ne poate da una mai mare. Noi trebuie să scăpăm de vanitate, dar nu ca să devenim plini de mîndrie.

      Apoi, noi obişnuim să spunem că un om este "mîndru" de fiul său, de tatăl său, de şcoala sa, de maestrul său şi ne putem întreba dacă această "mîndrie" este un păcat. Foarte adesea în asemenea situaţii "a fi mîndru" înseamnă a avea o admiraţie profundă pentru cineva sau ceva. Iar o asemenea admiraţie este departe de a fi un păcat. Dar dacă cineva se "făleşte" sau braveaza pe socoteala tatălui său, sau a şcolii sale acesta este un păcat.

      Un alt aspect pe care ţin să-l subliniez este acela care i-ar putea determina pe unii să creadă că Dumnezeu ne vrea umili şi smeriţi pentru că este prea mîndru de El. Adevărul este că atunci cînd vii în contact cu Dumnezeu nu poţi să fii altfel decît umil în faţa măreţiei Sale. El caută să ne facă umili tocmai ca să facă posibilă întîlnirea cu El.

      Eu însumi mi-aş fi dorit să ajung să fiu mult mai umil, să mă dezbrac de eul fals cu toată vanitatea lui pentru a fi fost în măsură să vă vorbesc mult mai eficient despre umilinţă.

      Un om umil nu este un om linguşitor şi mieros, sau veşnic posomorît, tăcut, ursuz, care îţi spune într-una că el este un nimic. Un om umil este un om vesel, inteligent care te ascultă cu adevărat şi care te poate ajuta să devii la rîndul tău ceva mai vesel şi mai fericit. Dacă nu-ţi place de el şi nu-i recunoşti smerenia este pentru că te simţi puţin invidios faţă de un om care se bucură de viaţă cu atîta uşurinţă. Un om umil nu se gîndeşte că este umil; el nu se gîndeşte deloc la starea lui de umilinta, o traieste ca atare, ca pe ceva firesc si normal.
      Dacă vrem să devenim umili primul pas este să recunoaştem că sîntem mîndri. Nu este posibil să devenim umili înainte de a recunoaşte că sîntem mîndri. Dacă cineva crede că nu este un om înfumurat atunci el chiar este un om înfumurat.

      Din punct de vedere esoteric mîndria apare ca urmare a unor serioase blocaje la nivelul lui sahashrara chakra şi datorită exacerbării simţului eului. Pe la noi mîndriei i se mai spune şi fudulie. Şi acum voi încheia cu un proverb asupra căruia vă invit să meditaţi din cînd în cînd: "prostul nu e prost destul dacă nu e şi fudul!"

IUBIREA IN BIBLIE - DRAGOSTEA IN BIBLIE - CE SPUNE SFANTA SCRIPTURA DESPRE IUBIRE?

          Adevaratul inteles al dragostei, cel definit in Biblie, a fost corupt in limbajul uzual si in societatea noastra. De cele mai multe ori, dragostea este confundata cu infatuarea - acel sentiment declansat de reactii fizice, de emotii, pe care il avem atunci cand ne "indragostim". Acest fel de "dragoste" dureaza, de obicei, mai putin de un an si, daca nu este inlocuit de dragostea adevarata, are ca rezultat relatii vatamate.

       Originea dragosteiBiblia ne spune ca dragostea vine de la Dumnezeu. De fapt, Biblia ne spune ca Dumnezeu "este dragoste".

1. Dragostea este dintre principalele caracteristici ale lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a inzestrat si pe noi cu capacitatea de a iubi. Aceasta capacitate de a iubi, este una dintre trasaturile pe care le-am primit in momentul in care am fost creati "dupa chipul si asemanarea sa".

2. Diferite feluri de dragoste Limba greaca (limba Noului Testament) foloseste doua cuvinte diferite pentru a descrie si defini dragostea. Cel mai folosit cuvant este "agape". Acesta se refera la dragostea pe care Dumnezeu ne-o poarta. Este o dragoste impartiala, care se jertfeste pentru obiectul acestei iubiri si care este exemplificata, cel mai bine, de darul pe care Dumnezeu ni l-a facut:

Ioan 3:16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

          Prin contrast, dragostea noastra este conditionata de comportamentul celorlalti oameni fata de noi. Acest fel de dragoste este bazat pe familiaritate si interactiune directa. Cuvantul grecesc "phileo" defineste acest tip de dragoste, deseori tradus ca "dragoste frateasca". Phileo este o dragoste conectata prin intermediul emotiilor noastre - dragoste care poate fi experimentata atat de credinciosi cat si de necredinciosi. Aceasta se afla in contrast cu dragostea agape, care este o dragoste in care este implicat si sufletul.  

         Dragostea agape are nevoie de o relatie cu Dumnezeu, prin Domnul Isus Hristos, din moment ce sufletul ne-regenerat este incapabil de dragoste neconditionata. Dragostea agape ofera si sacrifica totul, fara a astepta nimic in schimb.

        Cei ce au studiat Biblia si cunosc caracterul lui Petru, stiu ca acesta era condus de emotii si de cele mai multe ori raspundea,mai degraba, emotional decat rational, diferitelor situatii intalnite. Cateodata un astfel de raspuns poate fi potrivit ( Petru a mers pe apa, pentru a se apropia de Domnul Isus - Matei 14:25-33), insa alteori poate fi nepotrivit ( Petru este intrerupt de Dumnezeu atunci cand propune ridicarea a trei colibe pe Muntele Schimbarii la Fata - Matei 17:4). Peter exprima destul de usor dragostea phileo si era,probabil, foarte popular datorita caracterului sau dinamic. Totusi, Dumnezeu doreste ca noi sa avem si dragoste phileo si dragoste agape. Petru a enuntat aceasta idee in prima epistola:

1 Petru 1:22 Deci, ca unii care, prin ascultarea de adevăr, v-aţi curăţit sufletele prin Duhul, ca să aveţi o dragoste de fraţi (phileo) neprefăcută, iubiţi-vă (agape) cu căldură unii pe alţii, din toată inima;

        Credinciosii din Asia Mica isi exprimasera deja dragostea phileo, dar Petru ii incuraja sa isi manifeste si dragostea agape. Daca esti crestin, esti incurajat sa iti exprimi atat dragostea familiara cat si dragostea spirituala neconditionata. Scopul crestinului este sa devina partas la natura divina.9 In a doua epistola, Petru ne spune ca trebuie sa ne comportam excelent din punct de vedere moral. Totusi, trairea crestina nu ar trebui sa se limiteze doar la excelenta morala, ci mai presus de orice, ar trebui sa includa dragostea phileo si agape:

2 Petru 1:5 De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa;

2 Petru 1:6 cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;

2 Petru 1:7 cu evlavia, dragostea de fraţi (phileo); cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni (agape).

Cel mai cunoscut citat biblic despre dragoste provine din 1 Corinteni:

1 Corinteni 13:1 Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.

1 Corinteni 13:2 Şi chiar dacă aş avea darul prorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.

1 Corinteni 13:3 Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.

1 Corinteni 13:4 Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,

1 Corinteni 13:5 nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,

1 Corinteni 13:6 nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,

1 Corinteni 13:7 acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.

1 Corinteni 13:8 Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.

1 Corinteni 13:9 Căci cunoaştem în parte, şi prorocim în parte;

1 Corinteni 13:10 dar când va veni ce este desăvârşit, acest "în parte" se va sfârşi.

1 Corinteni 13:11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.

1 Corinteni 13:12 Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.

1 Corinteni 13:13 Acum dar rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

        Aceasta este o descriere a dragostei agape. Este descrisa ca fiind rabdatoare, plina de bunatate, onesta, altruista, credincioasa, are o nadejde neclintita si rabda totul. Nu este geloasa, mandra, aroganta, nepoliticoasa, egoista sau manioasa. Adevarata dragoste nu esueaza niciodata. Aceasta descriere ilustreaza perfect dragostea pe care Dumnezeu ne-o poarta, si ar trebui sa fie felul in care sa ne iubim intre noi si sa Il iubim pe Dumnezeu. Totusi, nu am intalnit nici o persoana care sa indeplineasca perfect aceasta definitie biblica a dragostei. Biblia ne spune ca dragostea neconditionata, este mai importanta decat orice alt lucru (o lista partiala ar include abilitatile oratorice, profetiile, cunoasterea, credinta, filantropia si speranta). Toate aceste lucruri enumerate sunt bune, dar ele sunt trecatoare. Doar dragostea este vesnica, deoarece dragostea este fundamentul vietii vesnice. De fapt, cand Domnul Isus a fost intrebat care este cea dintai porunca, a spus "Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău." Apoi a adaugat a doua porunca, ca importanta, "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi". Domnul Isus ne-a spus ca intreaga lege se poate rezuma la aceste doua porunci.

        Daca nu esti crestin, sper ca iti doresti sa exprimi dragostea asa cum este ea definita in Biblie. Totusi, dorind sa faci asta prin puterile tale inseamna un esec sigur. Acest fel de dragoste este posibil numai prin puterea lui Dumnezeu, prin credinta in Isus Hristos. Chiar daca esti crestin, nu vei reusi daca nu te increzi si nu te lasi prelucrat de Domnul Isus. Fie ca Domnul sa ne conduca inimile in iubirea neconditionata a lui Dumnezeu si in nadejdea neclintita in El.11

IATA ALTE CATEVA CITATE SEMNIFICATIVE DESPRE IUBIRE:

Iubirea nu face rau aproapelui; iubirea este deci implinirea legii. (Romani 13:10)

Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste. (Corinteni 13,4)

Fiti dar urmatori ai lui Dumnezeu, ca niste fii iubiti, si umblati intru iubire, precum si Hristos ne-a iubit pe noi si S-a dat pe Sine pentru noi, prinos si jertfa lui Dumnezeu, intru miros cu buna mireasma. (Galateni 5:1-2)

Iar nadejdea nu rusineaza pentru ca iubirea lui Dumnezeu s-a varsat in inimile noastre, prin Duhul Sfant, Cel daruit noua. (Romani 5:5)
Imbracati-va, dar, ca alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si prea iubiti, cu milostivirile indurarii, cu bunatate, cu smerenie, cu blandete, cu indelunga-rabdare,

Ingaduindu-va unii pe altii si iertand unii altora, daca are cineva vreo plangere impotriva cuiva; dupa cum si Hristos v-a iertat voua, asa sa iertati si voi.

Iar peste toate acestea, imbracati-va intru dragoste, care este legatura desavarsirii. (Coloseni 3:12-14)
Porunca noua dau voua: Sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul.

Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii. (Ioan 13:34-35)
Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.

Mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sa si-l puna pentru prietenii sai. (Ioan 15:12-13)

Dragostea sa fie nefatarnica. Urati raul, alipiti-va de bine.

In iubire frateasca, unii pe altii iubiti-va; in cinste, unii altora dati-va intaietate. (Romani 12:9-10)

Nimanui cu nimic nu fiti datori, decat cu iubirea unuia fata de altul; ca cel care iubeste pe aproapele a implinit legea. (Romani 13:8)

Domnul sa va inmulteasca si sa prisositi in dragoste unul catre altul si catre toti. (1 Tesaloniceni 3:12)

Curatindu-va sufletele prin ascultarea de adevar, spre nefatarnica iubire de frati, iubiti-va unul pe altul, din toata inima, cu toata staruinta. (1 Petru 1:22)

Si aceasta este porunca Lui, ca sa credem intru numele lui Iisus Hristos, Fiul Sau, si sa ne iubim unul pe altul, precum ne-a dat porunca. (1 Ioan 3:23)

Iubitilor, sa ne iubim unul pe altul, pentru ca dragostea este de la Dumnezeu si oricine iubeste este nascut din Dumnezeu si cunoaste pe Dumnezeu.


Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire.


Intru aceasta s-a aratat dragostea lui Dumnezeu catre noi, ca pe Fiul Sau cel Unul Nascut L-a trimis Dumnezeu in lume, ca prin El viata sa avem.

In aceasta este dragostea, nu fiindca noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindca El ne-a iubit pe noi si a trimis pe Fiul Sau jertfa de ispasire pentru pacatele noastre.

Iubitilor, daca Dumnezeu astfel ne-a iubit pe noi, si noi datori suntem sa ne iubim unul pe altul.

Daca zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele sau il uraste, mincinos este! Pentru ca cel ce nu iubeste pe fratele sau, pe care l-a vazut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a vazut, nu poate sa-L iubeasca.


Si aceasta porunca avem de la El: cine iubeste pe Dumnezeu sa iubeasca si pe fratele sau. (1 Ioan 4:7-21)

ROMANII SUNT DESTEPTI

NO, SATURĂ-TE GOOGLE ! BOGĂTU-ŢI?
ROMANII SUNT DESTEPTI,  ROMANII SUNT DESTEPTI,  ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI,

ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI,

ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI,
ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI,

ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI,
ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI,

ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI,
ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI,

ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI,

ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI, ROMANII SUNT DESTEPTI,