duminică, 27 noiembrie 2011

PRINCIPIILE BIBLICE DE GUVERNARE CRESTINA - ARE ROMANIA UN GUVERN CRESTIN?

OARE CAT DE APROAPE SUNT SEFII NOSTRI, POLITICIENII, MINISTRI, PRIMUL MINISTRU SI PRESEDINTELE DE ACESTE PRINCIPII ? CAND ANALIZAM UN CONDUCATOR AR TREBUI SA-L TRECEM PRIN FILTRUL BIBLIC AL NORMELOR DE CONDUITA.
         Biserica este considerata drept cea mai puternică organizaţie în ce priveşte conducătorii, ei fiind ascultati fara a da legi sau ordine, bineinteles atunci cand acestia respecta Cuvantul lui Dumnezeu. Liderii bisericii nu au autoritatea conducătorilor militari, nici putere financiară; ei au doar daruri de conducători pe care se pot bizui. Unde pot găsi principiile necesare pentru a conduce? În timp ce au la îndemână cărţi, seminarii şi cursuri despre conducere, liderii bisericii trebuie în primul rând să caute secretul în Cuvântul lui Dumnezeu. În timp ce tema principală a Bibliei este iubirea lui Dumnezeu pentru noi şi planul de mântuire, ne oferă şi principii de conducere spirituală. De la Avraam, Moise, judecători, David, regii, până la Petru şi Pavel şi în cele din urmă Isus Hristos, Dumnezeu S-a folosit de leaderii spirituali pentru a-Şi îndeplini obiectivele. Biblia nu ne oferă doar exemple de conducere spirituală, ci şi principii spirituale, multe dintre ele găsindu-se în cartea Proverbelor.

Conducerea înseamnă influenţă

        “Mulţimea poporului este slava împăratului, lipsa poporului este pieirea voievodului.” (Proverbe 14:28) A fi conducător nu înseamnă aşa de mult a avea o poziţie, cât a fi influent. Când Pavel a fost dus la Roma ca prizonier (Faptele Apostolilor 27), corabia sa a fost prinsă în furtună şi era gata să se scufunde. În acel moment dificil, apostolul a preluat conducerea, iar asta i-a salvat pe toţi cei de pe corabie. S-ar putea să avem o poziţie în biserică, dar ceea ce ne face conducători este influenţa noastră. Adevăratul test al conducerii este acesta: vezi dacă te urmează cineva.

Adevăraţii conducători caută sfaturi înţelepte

       “Planurile nu izbutesc când lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulţi sfetnici.” (Proverbe 15:22). Absalom a refuzat să asculte de sfatul lui Ahitofel şi asta l-a costat viaţa (2 Samuel 17). Roboam a refuzat să asculte de sfatul consilierilor tatălui său, iar asta l-a costat jumătate din împărăţie (1 Împăraţi 12). Pe de altă parte, Moise a ascultat de socrul său, iar asta l-a ajutat să îşi menţină poziţia de conducător (Exodul 18). A fi conducător nu înseamnă că avem toate răspunsurile; dar avem posibilitatea de a cere ajutor de la cei cu mai multă experienţă. Eu am avut câţiva colegi pe care m-am bizuit când am avut nevoie de sfat. Chiar şi după ce au ieşit la pensie am continuat să caut ajutorul lor – fiecare avem nevoie de persoane la care să apelăm în nevoie.

Adevăraţii conducători motivează, nu manipulează

     “Hotărâri dumnezeieşti sunt pe buzele împăratului, gura lui nu trebuie să facă greşeli când judecă.” (Proverbe 16:10) Neemia, plin de curaj, a motivat poporul să reconstruiască zidurile Ierusalimului (Neemia 2:17-20). El a avut o dorinţă, a făcut un plan şi l-a reasigurat pe popor că Dumnezeu este cu ei. Când dorim să ne atingem propriile ţinte, îi manipulăm şi exploatăm pe ceilalţi. Dar când îi invităm pe oameni către un scop mai înalt, îi motivăm.
      Ca lideri trebuie să fim atenţi să nu îi folosim pe oameni pentru a ne construi propria împărăţie, pentru a înainta în carieră. A face ce trebuie pentru o cauză greşită poate fi uşor, motivarea şi manipularea fiind aşa de asemănătoare încât putem să trece graniţa fără să ne dăm seama. Trebuie să ne aducem aminte că biserica pe care o conducem nu este a noastră, ci a lui Hristos, mireasa Sa, pe care trebuie să o respectăm.

Adevăraţii conducători nu tolerează răul nici la alţii, nici la ei

       Conducătorii adevăraţi sunt conduşi de cele mai înalte principii morale. “Împăraţilor le este scârbă să facă rău, căci prin neprihănire se întăreşte un scaun de domnie.” (Proverbe 16:12) Conducătorii adevăraţi trebuie să spună răului pe nume, fără teamă sau favoritism, aşa cum a făcut Pavel cu Petru în ce priveşte egalitea dintre neamuri şi iudei (Galateni 2: 11-14). De-a lungul anilor a trebuit să spun pe nume răului. Deşi nu a fost uşor, a fost o parte a conducerii eficiente.
      Conducătorii eficienţi nu trebuie doar să spună răului pe nume, ci şi să menţină cele mai înalte standarde morale, în special în două domenii: banii şi sexul. Trebuie să dăm socoteală de ce facem şi să ne păzim de rău.

Adevăraţii conducători sunt oameni integri

      “Buzele neprihănite sunt plăcute împăraţilor, şi ei iubesc pe cel ce vorbeşte cu neprihănire.” (Proverbe 16:13) Se poate considera că a spune adevărul este printre cele mai importante trăsături ale unui conducător. Conducătorii adevăraţi nu doar că sunt sinceri, ci şi caută să fie înconjuraţi de persoane sincere. Cam toate cărţile care vorbesc despre conducere aşază caracterul printre primele caracteristici ale liderilor eficienţi. Oamenii nu îi urmează pe liderii care nu sunt integri.
      Integritatea implică atât fapte cât şi cuvinte. Nu mă refer la a nu fura, cât la ipocrizie. Integritatea înseamnă a trăi ce predici, a fi consecvent şi de încredere, a-ţi îndeplini promisiunile şi a trăi astfel încât ceilalţi să aibă încredere în tine.

Adevăraţii conducători îşi ţin sub control emoţiile

       “Mânia împăratului este un vestitor al morţii, dar un om înţelept trebuie s-o potolească. Seninătatea feţei împăratului este viaţa şi bunăvoinţa lui este ca o ploaie de primăvară.” (Proverbe 16:14,15) Regele Saul era un om nestăpânit, care îşi dădea frâu liber emoţiilor, lucru care a condus la pierderea tronului. Pe de altă parte, apostolul Pavel, când a fost calomniat de învăţătorii falşi, a răspuns calm şi raţional. Liderii eficienţi sunt plini de zel, însă îşi ţin zelul sub control.
       Conducătorii sunt adesea atacaţi şi sunt victimele multor acuzaţii false. Oamenii îi înţeleg greşit, le distorsionează afirmaţiile, îi suspectează şi le atribuie motivaţii greşite. Toate aceste lucruri, împreună cu responsabilitatea şi presiunea conducerii ne pot determina să ne ieşim din control. Ca lideri trebuie să fim atenţi şi să ne ţinem în frâu emoţiile. De asemenea, trebuie să ne rugăm pentru noi şi să îi rugăm şi pe alţii să o facă.

Adevăraţii conducători tind către desăvârşire

       “Împăratul, care îşi cunoaşte datoria risipeşte cu privirea lui orice lucru de proastă calitate.” (Proverbe 20:8, traducerea engleză) Liderii nu doar că ar trebui să dea ce au mai bun, ci şi să se aştepte la ce e mai bun de la cei pe care îi ajută şi îi pregătesc pentru asta.

Adevăraţii conducători ştiu cum să se poarte cu oamenii dificili

       “Un împărat înţelept vântură pe cei răi şi trece cu roata peste ei.” (Proverbe 20:26) În timp ce în relaţiile cu persoanele certăreţe şi dificile scopul este îndreptarea lor, nu trebuie să îi tolerăm pe oamenii dificili care nu răspund unui tratament plin de dragoste. Biblia sfătuieşte că dacă certăreţii nu se îndreaptă, în ciuda dragostei care le este oferită, nu trebuie să avem nimic de-a face cu ei. (Tit 3:10-11)
       Conducând poporul către Ţara Promisă, Moise a avut mereu de-a face cu persoane răzvrătite. A le îngădui să provoace în continuare necazuri nu înseamnă har şi milă, nici faţă de persoana cu pricina, nici faţă de ceilalţi membri care sunt afectaţi. Dacă ne pasă într-adevăr de binele bisericii şi nu de comfortul nostru, trebuie rezolvăm astfel de probleme care afectează Trupului lui Hristos.

Adevăraţii conducători ştiu cum să împace dreptatea şi iubirea

        “Bunătatea (iubirea – în engleză) şi credincioşia (adevărul – în engleză) păzesc pe împărat, şi el îşi întăreşte scaunul de domnie prin bunătate.” (Proverbe 20:28) Dragostea fără dreptate este o emoţie fără direcţie, iar dreptatea fără dragoste este o realitate rece. Dar dragostea şi dreptatea împreună au puterea de a transforma, de a îndrepta eficient. Biblia descrie dragostea nu ca pe o emoţie, ci ca pe o acţiune, iar în 1 Corinteni 13 ea este descrisă ca o serie de acţiuni. Când Isus a vrut să ilustreze dragostea pentru semeni, El a spus parabola bunului samaritean, care este plină de fapte. Pentru a-i iubi pe ceilalţi trebuie să acţionăm în sprijinul lor. Adevăraţii conducători au grijă de cei pe care îi conduc.

Adevăraţii conducători se supun lui Dumnezeu

        “Inima împăratului este ca un râu de apă în mâna Domnului, pe care îl îndreaptă încotro vrea.” (Proverbe 21:1) Cheia adevăratei conduceri este supunerea, deoarece doar sub supunerea divină pot conducătorii să facă lucrarea lui Dumnezeu. Împăraţii lui Israel sunt o pildă în această privinţă. Cei care au ascultat de Dumnezeu şi au mers pe căile Lui au avut succes, în timp ce aceia care au făcut ce au vrut au dat de nenorocire. Un adevărat conducător trebuie să fie şi un adevărat urmaş.

Adevăraţii conducători învaţă mereu

        “Înălţimea cerurilor, adâncimea pământului şi inima împăraţilor sunt nepătrunse.” (Proverbe 25:3) O organizaţie poate să se dezvolte doar dacă liderii ei cresc, deoarece conducătorii eficienţi se dezvoltă mereu şi îşi îmbunătăţesc abilităţile de conducere. Acesta este un sfat bun pentru noi toţi.

Adevăraţii conducători rezolvă problemele

      “Când este răscoală într-o ţară, sunt mulţi capi, dar cu un om priceput şi încercat, domnia dăinuieşte.” Conducătorii bisericii nu au autoritatea celor militari sau a celor financiari; ei au doar calităţi de conducător pe care se bizuie. Majoritatea problemelor nu se rezolvă de la sine, ci de obicei se înrăutăţesc, pentru că acolo unde sunt oameni, sunt şi probleme. Cu cât mai repede încerci să rezolvi o problemă, cu atât e mai uşor. Biserica s-a confruntat cu probleme încă de la început, iar apostolii au trebuit să le rezolve cu hotărâre. Anania şi Safira, văduvele care erau neglijate, partidele din biserică şi alte probleme asemănătoare trebuiau rezolvate pentru ca biserica să crească. Atâta timp cât biserica va fi compusă din oameni, vor exista probleme. Conducătorii eficienţi rezolvă asemenea probleme pentru binele oamenilor şi al comunităţii.

Adevăraţii conducători nu reacţionează, ci acţionează

        “Când cel ce stăpâneşte dă ascultare cuvintelor mincinoase, toţi slujitorii lui sunt nişte răi.” (Proverbe 29:12) Adevăraţii lideri nu trebuie să acţioneze conform zvonurilor; ci trebuie să adune toate datele şi să procedeze conform Matei 18:15-17. Mai întâi mergi la persoana cu pricina. Dacă vizita nu dă rezultate, mai ia pe cineva cu tine şi vorbiţi cu persoana în cauză. Dacă nici asta nu dă rezultate, prezentaţi problema în faţa bisericii. Ca lideri nu doar că trebuie să urmăm sfatul lui Isus din Matei, ci trebuie să ne asigurăm că şi ceilalţi fac la fel.
       Respectarea principiilor din Proverbe nu garantează succesul, ci faptul că lucrarea lui Dumnezeu va merge înainte. Noi nu suntem chemaţi să avem succes, ci să fim credincioşi. Când suntem credincioşi principiilor divine de conducere, Dumnezeu va asigura progresul împărăţiei Sale.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu