duminică, 30 ianuarie 2011

PORUNCA A 4-A

        Desi acceptata si recunoscuta de toti crestinii care au studiat Biblia, ziua Sabatului nu este respectata. De ce? Probabil din inertia traditiei, desi voci si semnale de revenire sunt.
        Problema Poruncii a 4-a este cheia de bolta care poate unifica BISERICA CRESTINA de pe intreg globul. Iata de ce:
Indiferent de ce cult crestin apartinem, dupa un studiu cat se poate de concret ajungem la o singura concluzie: Ziua de odihna este SABATUL – SAMBATA. Am scris acest articol in urma multiplelor si diverselor comentarii asupra masurii Bisericii Ortodoxe Romane de a edita noul calendar avand a prima zi a saptamanii duminica si a 7-a zi a saptamanii sambata. Pana aici totul corect, conform Scripturilor. Dar ne de nu se explica ignorantilor in Cuvantul lui Dumnezeu adevarata semnificatie a acestei modificari. Biserica Ortodoxa a explicat simplu: Duminica este ziua in care a inviat Domnul Nostru Isus Hristos si de aceea este prima conform evangheliilor. Dar oare Dumnezeu nu a dat o Lege, un Legamant? Din cele zece porunci poate fi aceasta exceptata? Nu!
„10 Caci, cine pazeste toata Legea, si greseste intr-o singura porunca, se face vinovat de toate.” (Iacov 2.10)

Enuntarea poruncii a 4-a:
„8 Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s-o sfintesti.
9 Sa lucrezi sase zile, si sa-ti faci lucrul tau.
10 Dar ziua a saptea este ziua de odihna inchinata Domnului, Dumnezeului tau: sa nu faci nici o lucrare in ea, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici robul tau, nici roaba ta, nici vita ta, nici strainul care este in casa ta.
11 Caci in sase zile a facut Domnul cerurile, pamantul si marea, si tot ce este in ele, iar in ziua a saptea S-a odihnit: de aceea a binecuvantat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o.” (Exodul 20.8-11)

Care din zilele saptamanii este ziua a saptea?
Raspunsul la aceasta intrebare il gasim in relatarea Bibliei legata de dimineata invierii Domnului Isus Hristos:

„1 Dupa ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, si Salome, au cumparat miresme, ca sa se duca sa unga trupul lui Isus.
2 În ziua dintai a saptamanii, s-au dus la mormant dis-de-dimineata, pe cand rasarea soarele.
3 Femeile ziceau una catre alta: "Cine ne va pravali piatra de la usa mormantului?"
4 Si cand si-au ridicat ochii, au vazut ca piatra, care era foarte mare, fusese pravalita.
5 Au intrat in mormant, au vazut pe un tinerel sezand la dreapta, îmbracat intr-un vesmant alb, si s-au inspaimantat.
6 El le-a zis: "Nu va spaimantati! Cautati pe Isus din Nazaret, care a fost rastignit: a inviat, nu este aici; iata locul unde il pusesera.(Marcu 16.1-9)

Oare Isus nu a respectat ziua de Sabat? Sau apostolii lui nu au predicat Evanghelia in ziua Sabatului. Iata :
44 In Sabatul viitor, aproape toata cetatea s-a adunat ca sa auda Cuvantul lui Dumnezeu.” (Faptele Apostolilor 13.42-44)
„2 Pavel, dupa obiceiul sau, a intrat in sinagoga. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi,(Faptele Apostolilor 17.2-4)
„4 Pavel vorbea in sinagoga in fiecare zi de Sabat, si indupleca pe Iudei si pe Greci. (Faptele Apostolilor 18.4-11)

      Faptul ca dupa inaltarea la cer a lui Isus Hristos ucenicii Sai se intalneau nu numai in Sabat, ci si in ziua intai a saptamanii, nu este un indiciu ca incepand de atunci oamenii urmau sa aiba o noua zi de odihna, deoarece Dumnezeu nu a hotarat niciodata acest lucru.
       Nu rezulta din nici un pasaj al Bibliei ca Dumnezeu ar fi schimbat ziua de odihna din cea de sambata in cea de duminica.
      Desi Isus a inviat intr-o zi de duminica, dupa ce a inviat si S-a aratat ulterior ucenicilor Sai, nu le-a sugerat niciodata sa sfinteasca aceasta zi ca noua zi de odihna si nici macar s-o comemoreze in cinstea Sa.

Istoria zilei de duminica are un trecut tumultos si ascunde conjuncturi de implementare a ei. Dupa daramarea Ierusalimului, pe langa alte masuri luate impotriva poporului evreu, statul roman impune acestuia in anul 72 d.H. o taxa speciala numita „fiscus iudaicus”, pentru „libera permisiune de a-si exercita religia”. Aceasta a constituit nu numai o masura de umilire a evreilor, cat si una menita de a-i impiedica pe altii sa se converteasca la iudaism.
     Mai tarziu, imparatul roman Domitian (81 - 96 d.H.) aplica aceasta taxa si tuturor celor care „traiau ca evreii”.
     Erau urmariti in intregul imperiu toti „cei care nu-si declarasera apartenenta la religia iudaica, insa traiau ca evreii, ca si cei care isi ascundeau originea si nu plateau tributul ridicat asupra poporului lor”.
      Era vorba aici de crestini (proveniti din evrei si alte neamuri), pe care in mod obisnuit romanii ii asimilau ca fiind evrei.   Deoarece crestinii respectau si ei Sabatul, se spunea despre ei ca „traiau ca evreii”.
     La acea vreme crestinii nu erau considerati ca avand o religie separata de iudaism. Fie crestin, fie iudeu, taxa trebuia platita sau suferite pedepse aspre. Din cauza aceasta tot mai multi crestini nu au mai vrut sa fie categorisiti ca evrei si voiau sa se delimiteze de acestia. Era momentul in care - pe fondul tensiunilor dintre iudei si crestini – apare totodata ideea inlocuirii Sabatului cu o alta zi a saptamanii.  Pana in zilele acelea crestinii au serbat ziua biblica de odihna, Sabatul (ziua a saptea a saptamanii) ca zi sfânta, pe cand duminica (prima zi a saptamânii) nu era decat o zi obisnuita de lucru.  S-a inceput sa se serbeze ziua intai a saptamanii ca „un memorial al invierii” si pentru ca „este ziua in care Dumnezeu a zis: „sa fie lumina”  S-au cautat astfel motivari in scopul instituirii duminicii ca zi de sarbatoare crestina, cautandu-se indreptatiri biblice, care analizate fiind se dovedesc a fi false si lipsite de temei.
       In primele secole, in unele parti ale imperiului se considerau zile de odihna atat sambata cat si duminica. Aceasta contravine insa poruncii lui Dumnezeu care a spus: sase zile sa lucrezi si o zi sa intrerupi activitatile curente, dedicandu-I aceasta zi Lui – si anume a saptea, nu oricare alta – si nu doua!
      In secolul 3 d.H. credinta in Isus Hristos capatase o raspandire atat de mare, incat aceasta n-a mai putut fi ignorata si nici tinuta in frau de statul roman pagan.
      Deoarece nu toti oamenii credeau in adevarurile crestine, imperiul roman se scindase in doua mari categorii: necrestini (pagani) si crestini. In vederea mentinerii unitatii imperiului si a scopurilor sale politice, imparatul roman Constantin I (306 – 337 d.H.) a recurs la o solutie de compromis, menita sa-i uneasca: ziua intai a saptamanii (duminica). De ce?
     Trebuie cunoscut faptul ca in imperiul roman pagan – ca la mai toate celelalte popoare – se practica cultul soarelui. Supremul „zeu” venerat era soarele, supranumit „Deus Sol Invictus” (in traducere: „Invincibilul zeu soare”). Ziua inchinarii saptamanale era ziua intai a saptamanii, iar „ziua de nastere a zeului soare” era sarbatorita la data de 25 decembrie.   De aceea cel mai facil mod de a crea armonie in imperiu era introducerea inchinarii la soare in lumea crestina.
      Invierea Domnului Isus Hristos in ziua intai a saptamanii a fost pretextul declararii acesteia ca „noua zi de odihna”.
      La data de 7 martie 321 d.H. Constantin I a legalizat aceasta idee de mult vehiculata in imperiul roman, emitand urmatoarea decizie care impunea o noua zi de odihna:

"Toti judecatorii, orasenii si meseriasii trebuie sa se odihneasca in venerabila zi a soarelui (Deus Sol Invictus). Locuitorii satelor insa pot sa se ocupe liber de cultivarea campului, pentru ca deseori se intampla ca nici o alta zi nu este mai potrivita pentru semanarea grâului in brazde sau pentru plantarea vitei de vie. In felul acesta câstigul dat de providenta cereasca nu trebuie sa se piarda din cauza aceasta".
       La primul Conciliu de la Niceea din anul 325 d.H., vrand sa desfiinteze punctele comune dintre crestini si evrei si vorbind impotriva „practicii” evreilor, Constantin I declara printre altele: „Sa nu avem nimic in comun cu detestabila multime evreiasca ...” .
Punctul central comun era ... Sabatul.
    El motiva delimitarea de acestia pentru „vina paricida de a-si fi ucis Domnul”.
    El a cerut ca sarbatoarea invierii Domnului sa fie tinuta de intreaga crestinatate „in una si aceeasi zi”, si anume in „ziua patimilor Sale prea sfinte” (ziua invierii, prima zi a saptamanii) si niciodata in ultima zi a sarbatorii Pastelui evreiesc (ziua a saptea a saptamanii; v. Exodul 12.16; 13.6).
      Reglementand problema sarbatoririi Pastelui, el punea bazele renuntarii la sabatul biblic saptamanal (sambata) in favoarea zilei intai a saptamanii (duminica), care devenea punctul comun – elementul de legatura - intre lumea pagana si cea crestina.
       Inca in timpul lui Constantin I, Silvestru, episcopul Romei (314 – 335 d.H.) denumeste ziua intai a saptamanii „Ziua Domnului”.
       Aceasta denumire nu are suport biblic, ea nefiind mentionata in Biblie in legatura cu prima zi a saptamanii; acolo unde apare, se face referire la un timp al venirii Domnului.
       Mai mult, in anul 363 d.H. Sinodul din Laodicea decreteaza in mod oficial transferarea odihnei si sfinteniei Sabatului asupra duminicii, prin urmatoarea hotarare:

“Crestinii nu trebuie sa iudaizeze odihnindu-se in Sabat, ci trebuie sa lucreze in ziua aceea, mai degraba onorand Ziua Domnului; si, daca este cu putinta, sa se odihneasca ca crestini. Daca insa unii vor fi gasiti iudaizand, sa fie anatema (indepartati) de la Hristos.” [6]
      Ulterior, schimbarea denumirii zilei intai a saptamanii din „Dies Solis” (ziua soarelui) in „Dies Dominica” („Ziua Domnului”, duminica) capata caracter oficial.
      Daca prin decizia lui Constantin I din anul 321 d.H. oamenilor de la tara le era inca permisa lucrarea pamantului agricol, doua secole mai tarziu, in anul 538 d.H., Conciliul de la Orléans a decretat duminica ca zi libera, nemaifacandu-se exceptie pentru nimeni. In acelasi timp sâmbata devenea o zi de lucru obisnuita.
     Crestinismul devenea principala religie oficiala, iar prerogativele „zeului soare” au fost transferate asupra lui Isus Hristos:

- duminica, indragita zi de inchinare de atunci, devine – pe motiv ca Isus a inviat in aceasta zi – zi legala de odihna

- 25 decembrie – ziua de nastere a „zeului soare” („Deus Sol Invictus”) - devine ziua de nastere a „noului” Domn
In acelasi timp are loc „transferarea” obiceiurilor si traditiilor pagane asupra bisericii crestine.
Motivul era acela de a veni in intampinarea traditiilor pagane indragite.
Deoarece populatia necrestina era legata puternic de traditiile si obiceiurile pagane, politica era de a le introduce in biserica, dandu-le semnificatie crestina. Astfel, obiceiurile pagane au inceput treptat sa fie asimilate de crestinismul oficial, imbracand de acum inainte o haina "crestina":

- Sarbatoarea de primavara in cinstea zeitei Eostre a primaverii, fertilitatii si noii vieti, caracterizata de oua si iepurasi (simboluri pagane ale fertilitatii) devine sarbatoarea crestina a Pastelui, a comemorarii patimilor si invierii lui Isus Hristos; El Insusi nu a sugerat vreodata instituirea acesteia

- obiceiul de inchinare catre rasarit pentru adorarea soarelui rasare (reprezentand o urare de bun venit) devine practica crestina; bisericile urmau sa fie astfel construite, incat altarele sa fie asezate spre rasarit, asigurandu-se astfel continuitatea inchinarii precrestine; acesta este un ritual nebiblic (v. Ezechiel 8.15-18)

         Compromisul intre paganism si crestinism devenise perfect: paganii crestinati isi pastrau obiceiurile favorite, iar crestinii dobandeau traditii si ritualuri nebiblice. Se nastea o religie comuna numita „crestina”, menita sa impace pe toata lumea.

        S-a ajuns la o „crestinare” in masa si a celor necrestini (practic numai formala, deoarece cei mai multi nu erau convinsi de adevarurile crestine). In fapt s-a realizat o imbinare armonioasa a paganismului cu crestinismul.  Majoritatea oamenilor au inceput sa urmeze calea traditiilor – de acum „crestine” – si mai putin cea a lui Hristos.  Uimitoarea schimbare subtila produsa de-a lungul acestor secole ramane insa interventia omului in a schimba Legea lui Dumnezeu.  De atunci si pana in zilele noastre majoritatea bisericilor au preluat si dus mai departe inchinarea duminicala, departandu-se de adevarata zi biblica de inchinare.

       Sarbatoarea Duminicii nu este o sarbatoare oranduita de Dumnezeu, ci o sarbatoare de origine umana, data prin autoritate omeneasca.

       Legea lui Dumnezeu este rezumata in cele Zece Porunci.

      Respectarea acesteia presupune respectarea tuturor acestor Zece Porunci:
„10 Caci, cine pazeste toata Legea, si greseste intr-o singura porunca, se face vinovat de toate.”  (Iacov 2.10)

Omului nu ii este cu putinta sa respecte in totalitate cerintele Legii.
Acest lucru L-a facut Isus Hristos in locul sau.
De acum omul cu credinta in El se afla „in Hristos”, eliberat de robia Legii.
Credinta in Isus nu anuleaza insa valabilitatea Legii celor Zece Porunci:
„31 Deci, prin credinta desfiintam noi Legea? Nicidecum. Dimpotriva, noi intarim Legea.”(Romani 3.31)
Legea ramane pentru totdeauna linia directoare a vietii omului. Si anume asa cum a fost ea data de Dumnezeu, si nu in felul modificat de om.

Porunca a patra trebuie respectata in aceeasi masura ca si celelalte noua, si anume asa cum este ea formulata in Lege de catre Insusi Dumnezeu.

joi, 27 ianuarie 2011

ISUS IN CORAN

               Discutand cu un prieten turc am constatat ca are cunostinte din Biblie mai multe decat multi crestini care se autodeclara credinciosi. Nu doresc sa fac aici comparatii intre cele doua carti sfinte ale omenirii: Biblia si Coranul dar concluzia care o putem desprinde este ca prezenta lui Isus in Coran si Biblie ar putea fi un motiv de conciliere intre lumea crestina si lumea islamica. SA FIE PACE. AMIN. Putini stiu ca Isus este amintit in Coran. In ce ipostaza este El amintit aflati in continuare. Ceea ce este fascinant este ca lumea islamica are cunostinta de el si de multe ori ii acuza pe crestini ca nu sunt suficient de credinciosi.

            Musulmanii spun adesea că ei cred în Isus Hristos şi întreabă, puţin surprinşi, de ce noi, creştinii, nu credem în Muhammad? (Nota: Nu avem cum sa credem pentru ca Evanghelia Noului Testament a fost scrisa si acceptata ca unica in crestinatate cu 500-600 de ani inainte de Coran). Pentru acest motiv este interesant să găsim cine este Isus în Coran. Diferenţa crucială între credinţa islamică şi creştină are de-a face cu Isus Hristos. Care este adevărata identitate a Acelui născut din fecioară? De fapt, de ce a fost El născut în lume?

            Conform tradiției islamice, profetul Muhammad a fost ales să spună în cea mai pură limbă arabă – așa cum este considerată araba coranică de către exegeții musulmani – atât noul mesaj trimis de Dumnezeu omenirii, precum și ceea ce revelase parțial, din aceeași matrice celestă, Umm al-Kitāb (Maica Scripturii), profeților anteriori, cu precădere, lui Avraam / Abraham (Ibrāhīm), Noe (Nūh), Iona (Yūnus), Moise (Mūsā) și lui Iisus Hristos (Isā al-Masīh) – care, în viziunea coranică, este doar un mare profet.

              Coranul a fost revelat, conform tradiției islamice, profetului Muhammad de către îngerul Gabriel (Gavriil; ar.: Ğibrīl) în numeroase ocazii între anii 610 și moartea lui Muhammad în 632. Pe lângă faptul că îi memorau revelațiile, unii dintre însoțitorii săi le-au notat, sporadic, pe pergamente, pietre, omoplați de cămilă. Schematic, tradiția spune că după moartea profetului Muhammad (632), Abu-Bakr, primul calif, i-a poruncit lui Zayd bin Thabit să strângă și să noteze toate versetele autentice ale Coranului, după cum erau păstrate în forma scrisă sau orală. Exemplarul lui Zayd, păstrat de văduva profetului Muhammad, Hafsa bint Umar, stă la baza textului coranic întocmit în vremea celui de-al treilea calif, Uthman bin Affan, între anii 650 și 656, care a poruncit alcătuirea unui exemplar model, care să înlăture toate diferențele survenite cu timpul între versiuni, acest exemplar rămând fundamental până acum.

              Iata cateva fragmente in care Isus este prezent in Coran:

1. Isus a fost nascut de Fecioara Maria

Al Anbiyâ 21.91: ”Şi (adu-ţi aminte) de aceea care şi-a păstrat castitatea ei. Şi am suflat Noi asupra ei prin duhul Nostru şi am făcut din ea şi din fiul ei semn pentru toate lumile”

Astfel Coranul confirmă naşterea din fecioară, că Maria a rămas însărcinată prin Duhul Sfânt, şi că acest miracol a fost un semn pentru întreaga lume.

2. Mariei şi Pruncului Isus Li S-a oferit adăpost pe un deal

Al Mu’minun 23.50: ”Şi am făcut Noi din fiul Mariei şi din mama lui un semn şi Noi le-am dat lor doi (adăpost) pe o colină statornică şi cu izvor.

După naştere, Maria a trebuit să se retragă şi să se odihnească. Dumnezeu a aranjat un loc de refugiu pentru ei pe o colină cu un izvor. Unde era Iosif? Coranul nu spune.

3. Isus este Cuvântul lui Dumnezeu, este Mesia

Al Nisâ 4.171: ”(…) Mesia Isus, fiul Mariei este trimisul lui Allah, cuvântul Său pe care El l-a transmis Mariei şi un duh de la El. Credeţi aşadar în Allah şi în trimişii Săi. Şi nu spuneţi “trei!” Opriţi-vă de la aceasta şi va fi mai bine pentru voi. Allah nu este decât un Dumnezeu Unic. El este prea înalt pentru a avea un fiu.

În acest verset din Coran, Isus poartă înaltele nume de Cuvânt al lui Dumnezeu şi Duh de la El. Ambele expresii se referă la momentul când Maria a rămas însărcinată printr-un miracol al lui Dumnezeu. Dar astfel încât să nu fie nici o neînţelegere asupra învăţăturii despre Isus din Coran, expresia este precedată de asigurarea că Isus este mai degrabă apostolul lui Dumnezeu, ca şi Muhamad şi mulţi alţii. Pe lângă aceasta versetul continuă cu un atac împotriva Trinităţii şi cu aserţiunea că Dumnezeu are un fiu. De ce a scris aceasta Muhamad? Clar, pentru că Creştinii din secolul VII deja vorbeau despre Trinitate, iar Biblia Îl afirmă pe Isus drept FIUL LUI DUMNEZEU.

4. Minunile lui Isus în Coran

Âli ‘Imrân 3.49: ”(Şi va zice): Eu vin la voi cu semn de la Domnul vostru! Eu plămădesc pentru voi din lut ca un chip de pasăre şi suflu asupra sa şi ea se fce o pasăre vie, cu voia lui Allah. Şi voi tămădui pe orb şi pe lepros, şi-i voi învia pe morţi, cu voia lui Allah”.

Coranul admite că Isus a făcut minuni, dar doar cu permisiunea şi ajutorul lui Dumnezeu. Aceea că Isus a creat o pasăre vie din argilă, în aproximativ acelaşi fel cum a creat Dumnezeu omul, nu apare în Biblie.

5. Isus a primit Evanghelia lui Dumnezeu

Al Hadîd 57.27: ”L-am făcut să urmeze pe Isus fiul Mariei, şi i-am dăruit lui Evanghelia”…

Coranul învaţă că Isus a primit Evanghelia de la Dumnezeu. Cuvântul apare întotdeauna la singular în Coran şi este înţeles de musulmani în sensul de o singură carte dictată de Isus în aproximativ acelaşi fel cum este crezut că Coranul a fost dictat lui Muhammad. Din acest motiv musulmanii sunt adesea surprinşi când întâlnesc “ Cele patru Evanghelii”, care au fost scrise de ucenicii lui Isus, şi considera ca sunt simple forme narative.

               Deşi Coranul nu conţine practic nimic care să vină direct din Noul Testament, există un număr destul de mare de situaţii despre Isus care sunt în acord cu Noul Testament, ca de exemplu, naşterea din fecioară, aceea că a înfăptuit mari minuni, Mesia, apostolul lui Dumnezeu.

             Există de asemenea mari diferenţe faţă de Noul Testament. Cele mai serioase devieri sunt, bineînţeles, acelea că Coranul neagă dumnezeirea lui Isus, moartea si invierea Sa şi astfel răscumpărarea lumii. Să nu uităm istoria Coranului (redactat intre 610-632, in timpul vietii profetului Muhammad) si prezenta Lui in cartea sfanta a lumii islamice, fapt care atesta ca Isus a fost cunoscut si ascultat de toti si a dat lumii Evangheliile cu 600 de ani inaintea lui Muhammad.

Fie ALLAH sau DUMNEZEU, MUHAMMAD sau ISUS, neamuri dati-va mana fiecare in propria credinta ca sa domine PACEA MONDIALA. Atunci vom fi placuti Domnului nostru si al fiecaruia, atunci nu vor mai fi razboaie si nici foamete. In Numele Domnului Nostru Isus Hristos, AMIN

duminică, 23 ianuarie 2011

PROFETII BIBLICE DESPRE ISUS MESIA DIN VECHIUL TESTAMENT, IMPLINITE IN NOUL TESTAMENT

        BIBLIA ESTE CARTEA SFANTA A OMENIRII IN CARE GASESTI RASPUNS LA TOT CE A FOST, CE ESTE SI CE VA FI PE PAMANT.
        IUBITI FRATI CITITI ACESTE MINUNATE PROFETII CARE S-AU IMPLINIT.       
        În acest articol vreau să prezint dovada faptului că Isus este Fiul lui Dumnezeu , care a venit să ne salveze omenirea de moartea veşnică. Isus Hristos a fost pe acest pământ şi El este Fiul lui Dumnezeu. Despre El s-a vorbit cu câteva mii de ani înainte ca El să apară pe pământ. Deci oamenii aşteptau venirea Lui .
        Profeţiile si implinirea acestora sunt asociate cu versetele corespunzatoare lor :

1. Născut din sămânţa femeii

Profeţia :„Vrăşmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămînţa ta şi sămînţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcîiul.” (Genesa 3:15 )

Împlinirea :„Dar cînd a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimes pe Fiul Său, născut din femeie, născut supt Lege,” (Galateni 4:4 ) .

„Dar pe cînd se gîndea el la aceste lucruri, i s’a arătat în vis un înger al Domnului, şi i-a zis: ,,Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s’a zămislit în ea, este dela Duhul Sfînt.” (Matei 1:20)

2. Născut dintr-o fecioară
Profeţia :„De aceea Domnul însuş vă va da un semn: Iată, fecioara va rămînea însărcinată, va naşte un fiu, şi-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi). ” (Isaia 7:14)
Împlinirea :„Maria… ea s-a aflat însărcinată dela Duhul Sfînt. Şi Iosif … n-a cunoscut-o, pînă ce ea a născut un fiu. Şi el i-a pus numele Isus.” (Matei 1:18,24,25)

3. Fiul lui Dumnezeu
Profeţia :„Eu voi vesti hotărîrea Lui,“- zice Unsul- ,,Domnul Mi-a zis: ,Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut.” (Psalm 2:7)
Împlinirea :„Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: ,,Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care ‘mi găsesc plăcerea.“” (Matei 3:17)

4. Din casa lui David
Profeţia :„,Iată vin zile, zice Domnul, cînd voi ridica lui David o Odraslă, neprihănită. El va împărăţi, va lucra cu înţelepciune, şi va face dreptate şi judecată în ţară.” (Ieremia 23:5)
Împlinirea :„Din sămînţa lui David, Dumnezeu, după făgăduinţa Sa, a ridicat lui Israel un Mîntuitor, care este Isus. ” (Faptele Aposolilor 13:23)

5. Născut din Betleem
Profeţia :„Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuş din tine ‘mi va ieşi Cel ce va stăpîni peste Israel, şi a cărui obîrşie se suie pînă în vremuri străvechi, pînă în zilele veciniciei.” (Mica 5:2)
Împlinirea :„După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudea, în zilele împăratului Irod…” (Matei 2:1)

6. El va fi întâmpinat cu daruri
Profeţia :„Împăraţii Tarsisului şi ai ostroavelor vor plăti biruri, împăraţii Sebei şi Sabei vor aduce daruri.” (Psalm 72: 10)
Împlinirea :„După ce S’a născut Isus în Betleemul din Iudea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din Răsărit la Ierusalim, Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s’au aruncat cu faţa la pămînt, şi I s’au închinat; apoi şi-au deschis vistieriile, şi I-au adus daruri: aur, tămîie şi smirnă.” (Matei 2:1,11)

7. Irod ucide pruncii
Profeţia :„,Aşa vorbeşte Domnul: Un ţipăt se aude la Rama, plîngeri şi lacrămi amare: Rahela îşi plînge copiii; şi nu vrea să se mîngîie pentru copiii ei, căci nu mai sînt!” (Ieremia 31:15)
Împlinirea :„Atunci Irod, cînd a văzut că fusese înşelat de magi, s’a mîniat foarte tare, şi a trimes să omoare pe toţi pruncii de parte bărbătească, dela doi ani în jos, cari erau în Betleem şi în toate împrejurimile lui, potrivit cu vremea, pe care o aflase întocmai dela magi. ” (Matei 2:16)

8. Preexistenţa Lui
Profeţia :„Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuş din tine ‘mi va ieşi Cel ce va stăpîni peste Israel, şi a cărui obîrşie se suie pînă în vremuri străvechi, pînă în zilele veciniciei.” (Mica 5:2)
Împlinirea :„El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El.” (Coloseni 1:17)
„La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu.El era la început cu Dumnezeu.” (Ioan 1:1-2)

9. El va fi numit Domn
Profeţia :„Domnul a zis Domnului meu: ,,Şezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale.“” (Psalm 110:1)
Împlinirea :„Astăzi în cetatea lui David, vi s’a născut un Mîntuitor, care este Hristos, Domnul.” (Luca 2:11)
„Şi Isus le-a zis: ,,Cum atunci David, fiind însuflat de Duhul, ‘l numeşte Domn, cînd zice:,Domnul a zis Domnului Meu: ,,Şezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale? Deci, dacă David ‘l numeşte Domn, cum este El fiul lui?“” (Matei 22:43-45)

10. El va fi Emanuel (Dumnezeu cu noi )
Profeţia :„De aceea Domnul însuş vă va da un semn: Iată, fecioara va rămînea însărcinată, va naşte un fiu, şi-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi). ” (Isaia 7:14)
Împlinirea :„,Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu, şi-i vor pune numele Emanuel“, care, tîlmăcit, înseamnă: ,,Dumnezeu este cu noi“.” (Matei 1:23)

11. El va fi profet
Profeţia „Le voi ridica din mijlocul fraţilor lor un prooroc ca tine, voi pune cuvintele Mele în gura lui, şi el le va spune tot ce-i voi porunci Eu.” (Deuteronom 18:18)
Împlinirea ,,Este Isus, Proorocul, din Nazaretul Galileii“, răspundeau noroadele.” (Matei 21:11)

12. Mare preot

Profeţia „Domnul a jurat, şi nu-I va părea rău: ,,Tu eşti preot în veac, în felul lui Melhisedec.“” (Psalm 110:4)
Împlinirea „Deaceea, fraţi sfinţi, cari aveţi parte de chemarea cerească, aţintiţi-vă privirile la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus,” (Evrei 3:1)
„Tot aşa şi Hristos, nu Şi-a luat singur slava de a fi Mare Preot, ci o are dela Cel ce I-a zis: ,,Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.“ Şi, cum zice iarăş într’alt loc: ,,Tu eşti preot în veac, după rînduiala lui Melhisedec.“” (Evrei 5:5-6)

13. Împărat
Profeţia „,,TotuşI, Eu am uns pe impăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfînt.“” (Psalm 2:6)
Împlinirea „Şi I-au scris deasupra capului vina: ,,Acesta este Isus, impăratul Iudeilor.“” (Matei 27:37)

14. Ungerea specială a Duhului Sfânt
Profeţia „Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul.” (Isaia 11:2)
Împlinirea „De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea cerurile s’au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorîndu-Se în chip de porumbel şi venind peste El. Şi din ceruri s’a auzit un glas, care zicea: ,,Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care ‘mi găsesc plăcerea.“” (Matei 3:16-17)

15. Râvna lui pentru Dumnezeu
Profeţia „Căci rîvna Casei Tale mă mănîncă şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea.” (Psalm 69:9)
Împlinirea „A făcut un bici de ştreanguri, şi i-a scos pe toţi afară din Templu, împreună cu oile şi boii; a vărsat banii schimbătorilor, şi le-a răsturnat mesele. Şi a zis celor ce vindeau porumbei: ,,Ridicaţi acestea de aici, şi nu faceţi din casa Tatălui Meu o casă de negustorie.“ Ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris: ,,Rîvna pentru casa Ta Mă mănîncă pe Mine.“” (Ioan 2:16-17)

16. Precedat de mesager care i-a anuntat venirea
Profeţia „Un glas strigă: ,,Pregătiţi în pustie calea Domnului, neteziţi în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru!” (Isaia 40:3)
Împlinirea „In vremea aceea a venit Ioan Botezătorul, şi propovăduia în pustia Iudeii.
El zicea: ,,Pocăiţi-vă, căci ‘mpărăţia cerurilor este aproape.“
Ioan acesta este acela care fusese vestit prin proorocul Isaia, cînd zice: ,,Iată glasul celui ce strigă în pustie: ,Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările.“” (Matei 3:1-2)

17. El avea să intre în Ierusalim călare pe un măgar
Profeţia „Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că ‘mpăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mînz, pe mînzul unei măgăriţe.” (Zaharia 9:9)
Împlinirea „ Şi au adus măgăruşul la Isus. Apoi şi-au aruncat hainele pe el, şi au aşezat pe Isus, călare deasupra. Pe cînd mergea Isus, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum. Şi cînd S’a apropiat de Ierusalim, spre pogorîşul muntelui Măslinilor,” (Luca 19:35-37)

18. Învierea
Profeţia „Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca prea iubitul Tău să vadă putrezirea.” (Psalm 16:10)
„El ne va da iarăş viaţa în două zile; a treia zi ne va scula, şi vom trăi înaintea Lui.” (Osea 6:2)
Împlinirea „..Sufletul lui nu va fi lăsat în Locuinţa morţilor, şi trupul lui nu va vedea putrezirea.” (Faptele apostolilor 2:31)
„Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniţi de vedeţi locul unde zăcea Domnul; şi duceţi-vă repede de spuneţi ucenicilor Lui că a înviat dintre cei morţi. ” (Matei 28:6-7)

19. Aşezat la dreapta lui Dumnezeu
Profeţia „Domnul a zis Domnului meu: ,,Şezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale.“” (Psalm 110 :1)
Împlinirea:  „El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui, şi care ţine toate lucrurile cu Cuvîntul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor, şi a şezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte,” (Evrei 1:3)

20. Trădat de un prieten
Profeţia „Chiar şi acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea şi care mînca din pînea mea, ridică şi el călcîiul împotriva mea.” (Psalm 41:9)
„ Nu un vrăjmaş mă batjocoreşte, căci aş suferi: nu protivnicul meu se ridică împotriva mea, căci m’aş ascunde dinaintea lui. Ci tu, pe care te socoteam una cu mine, tu, frate de cruce şi prieten cu mine! Noi, cari trăiam împreună într’o plăcută prietenie, şi ne duceam împreună cu mulţimea în Casa lui Dumnezeu!” (Psalm 55:12-14 )
Împlinirea „Iuda Iscarioteanul, cel care a vîndut pe Isus.” (Matei 10:4 )
„Dupăce a spus aceste cuvinte, Isus S’a tulburat în duhul Lui, a mărturisit, şi a zis: ,,Adevărat, adevărat, vă spun, că unul din voi Mă va vinde.“” (Ioan 13:21)
Nu-mi propun să scriu toate profeţiile , căci sunt câteva sute ; ci vreau ca în preajma sărbătorilor de Paşti să reamintesc încă o dată divinitatea lui Isus Hristos .

21. Vândut pentru 30 de arginţi
Profeţia „Eu le-am zis: …Dacă găsiţi cu cale, daţi-Mi plata; dacă nu, nu Mi-o daţi!… Şi Mi-au cîntărit, ca plată, trei zeci de arginţi. ” ( Zaharia 11:12)
Împlinirea „… şi le-a zis: ,,Ce vreţi să-mi daţi, şi-L voi da în mînile voastre?“ Ei i-au cîntărit treizeci de arginţi. ” ( Matei 27:15)
„ Atunci Iuda, vînzătorul, cînd a văzut că Isus a fost osîndit la moarte, s’a căit, a dus înapoi cei treizeci de arginţi, i-a dat preoţilor celor mai de seamă şi bătrînilor,” (Matei 27:3)

22. Banii aveau să fie aruncaţi în Casa lui Dumnezeu
Profeţia „…Şi am luat cei trei zeci de arginţi, şi i-am aruncat în casa Domnului, pentru olar.” (Zaharia 11:13)
Împlinirea „Iuda a aruncat arginţii în Templu, şi s’a dus…” ( Matei 27:5)

23. Preţul lui va fi dat pentru ţarina olarului
Profeţia „…Şi am luat cei trei zeci de arginţi, şi i-am aruncat în casa Domnului, pentru olar.” (Zaharia 11:13)
Împlinirea „Şi dupăce s’au sfătuit, au cumpărat cu banii aceia ,,Ţarina olarului,“ ca loc pentru îngroparea străinilor.” ( Matei 27:7)

24. Părăsit de ucenici
Profeţia „Loveşte pe păstor, şi se vor risipi oile!” ( Zaharia 13:7 )
Împlinirea„Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit. ” ( Marcu 14:50)
„Atunci Isus le-a zis: ,,In noaptea aceasta, toţi veţi găsi în Mine o pricină de poticnire; căci este scris: ,Voi bate Păstorul, şi oile turmei vor fi risipite.` ” ( Matei 26:31)

25. Acuzat de martori mincinoşi
Profeţia „Nişte martori mincinoşi se ridică, şi mă întreabă de ceeace nu ştiu.” ( Psalm 35:11)
Împlinirea „Preoţii cei mai de seamă, bătrînii şi tot Soborul căutau vre-o mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî. Dar n’au găsit niciuna, măcar că s’au înfăţişat mulţi martori mincinoşi.” (Matei 26:59-60)

26. Mut în faţa acuzaţiilor

Profeţia „Cînd a fost chinuit şi asuprit, n’a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie, şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n’a deschis gura.” ( Isaia 53:7)
Împlinirea „Dar n’a răspuns nimic la învinuirile preoţilor celor mai de seamă şi bătrînilor.” ( Matei 27:12)

27. Rănit şi lovit
Profeţia „Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui sîntem tămăduiţi.” (Isaia 53:5)
„Şi dacă-l va întreba cineva: …De unde vin aceste răni pe cari le ai la mîni?… el va răspunde: …’n casa celor ce mă iubeau le-am primit….” (Zaharia 13:6)
Împlinirea „Atunci Pilat le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, dupăce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat în mînile lor, ca să fie răstignit.” ( Matei 27:26)

28. Bătut şi scuipat
Profeţia „Mi-am dat spatele înaintea celor ce Mă loveau, şi obrajii înaintea celor ce-Mi smulgeau barba; nu Mi-am ascuns faţa de ocări şi de scuipări.” ( Isaia 50:6)
„Judecătorul lui Israel este lovit cu nuiaua pe obraz! ” (Isaia 5:1)
Împlinirea: „Atunci L-au scuipat în faţă, L-au bătut cu pumnii, şi L-au pălmuit,” ( Matei 26:67)

29. Batjocorit
Profeţia „Toţi ceice mă văd îşi bat joc de mine, îşi deschid gura, dau din cap şi zic: ,,S’a încrezut în Domnul! Să-l mîntuiască Domnul, să-l izbăvească, fiindcă-l iubeşte!“ ” ( Psalm 22:7-8)
Împlinirea „Dupăce şi-au bătut astfel joc de El, L-au desbrăcat de haina stacojie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui, şi L-au dus să-L răstignească.” ( Matei 27:31)

30. Căzut sub cruce
Profeţia „Mi-au slăbit genunchii de post, şi mi s’a sleit trupul de slăbiciune. Am ajuns de ocară lor; cînd mă privesc ei, dau din cap.” (Psalm 109:24-25)
Împlinirea „Au luat deci pe Isus, şi L-au dus să-L răstignească.Isus, ducîndu-Şi crucea. ” (Ioan 19:16-17)
„Pe cînd ‘l duceau să-L răstignească, au pus mîna pe un anume Simon din Cirena, care se întorcea dela cîmp; şi i-au pus crucea în spinare, ca s’o ducă după Isus.” (Luca 23:36)
„Dupăce şi-au bătut astfel joc de El, L-au desbrăcat de haina stacojie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui, şi L-au dus să-L răstignească. Pe cînd ieşeau afară din cetate, au întîlnit pe un om din Cirene numit Simon, şi l-au silit să ducă crucea lui Isus.” (Matei 27:31-32)

31. Străpuns în mâini şi în picioare .
Profeţia : „Căci nişte cîni mă înconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau tîrcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mînile şi picioarele:” (Psalm 22:16)
„Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului, un duh de îndurare şi de rugăciune, şi îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns.” (Zaharia 12:10)
Împlinirea : „Cînd au ajuns la locul, numit ,,Căpăţîna“, L-au răstignit acolo,” (Lica 23:33)
„Ceilalţi ucenici i-au zis deci: ,,Am văzut pe Domnul!“ Dar el le-a răspuns: ,,Dacă nu voi vedea în mînile Lui semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mîna mea în coasta Lui, nu voi crede.“” (Ioan 20:25)

32. Răstignit între tâlhari
Profeţia : „De aceea ii voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentrucă S’a dat pe Sine însuş la moarte, şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentrucă a purtat păcatele multora şi S’a rugat pentru cei vinovaţi.” (Isaia 53:12)
Împlinirea : „Impreună cu El, au fost răstigniţi doi tîlhari: unul la dreapta şi celălalt la stînga Lui.” (Matei 27:38)

33. A mijlocit pentru cei ce-L răstigneau
Profeţia : „De aceea ii voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentrucă S’a dat pe Sine însuş la moarte, şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentrucă a purtat păcatele multora şi S’a rugat pentru cei vinovaţi.” (Isaia 53:12:)
Împlinirea : „Isus zicea: ,,Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!“” (Luca 23:34)

34. Respins de poporul Său
Profeţia : „Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obicinuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa dela El, şi noi nu L-am băgat în seamă.” (Isaia 53:3:)
„Am ajuns un străin pentru fraţii mei, şi un necunoscut pentru fiii mamei mele.”(Psalm 69:8)
Împlinirea : „Căci nici fraţii Lui nu credeau în El. … A crezut în El vreunul din mai marii noştri sau din Farisei?” (Ioan 7:5,48)
„A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.” (Ioan 1:11)

35. Urât fără temei
Profeţia : „Cei ce mă urăsc fără temei, sînt mai mulţi decît perii capului meu; ce puternici sînt ceice vor să mă peardă, ceice pe nedrept îmi sînt vrăjmaşi; trebuie să dau înapoi ce n’am furat.” (Psalm 69:4)
Împlinirea : „Dar lucrul acesta s’a întîmplat ca să se împlinească vorba scrisă în Legea lor: ,M’au urît fără temei.`” (Ioan 15:25)

36. Prietenii Lui stăteau de-o parte
Profeţia : „Prietenii şi cunoscuţii mei se depărtează de rana mea, şi rudele mele stau de o parte.” (Psalm 38:11)
Împlinirea : „Toţi cunoscuţii lui Isus şi femeile, cari-L însoţiseră din Galilea, stăteau departe, şi se uitau la cele ce se petreceau.” (Luca 23:49)

37. Trecătorii dădeau din cap
Profeţia : „Am ajuns de ocară lor; cînd mă privesc ei, dau din cap.” (Psalm 109:25)
„Toţi ceice mă văd îşi bat joc de mine, îşi deschid gura, dau din cap şi zic:,,S’a încrezut în Domnul! Să-l mîntuiască Domnul, să-l izbăvească, fiindcă-l iubeşte .”(Psalm 22:7-8)
Împlinirea : „Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap,” (Mate 27:39)

38. Veşminte împărţite şi zaruri aruncate
Profeţia : „îşi împart hainele mele între ei, şi trag la sorţ pentru cămaşa mea.” (Psalm 22:18)
Împlinirea : „ Ostaşii, dupăce au răstignit pe Isus, I-au luat hainele, şi le-au făcut patru părţi, cîte o parte pentru fiecare ostaş. I-au luat şi cămaşa, care n’avea nici o cusătură, ci era dintr-o singură ţesătură de sus pînă jos. Şi au zis între ei: ,,Să n’o sfîşiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie.“ Aceasta s’a întîmplat ca să se împlinească Scriptura, care zice: ,,Şi-au împărţit hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.“ Iată ce au făcut ostaşii.” (Ioan 19:23-24)

39. Va suferi de sete
Profeţia : „Ei îmi pun fiere în mîncare, şi, cînd mi-e sete, îmi dau să beau oţet.” (Psalm 69:21)
Împlinirea : „După aceea, Isus, care ştia că acum totul s’a sfîrşit, ca să împlinească Scriptura, a zis: ,,Mi-e sete.“” (Ioan 19:28)

40. Strigătul lui de părăsit
Profeţia : „Dumnezeule! Dumnezeule! Pentruce m’ai părăsit,” (Psalm 22:1)
Împlinirea : „Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: ,,Eli, Eli, Lama Sabactani?“ adică: ,,Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M’ai părăsit?“” (Matei 27:46)

41. S-a încredinţat pe Sine Însuşi lui Dumnezeu
Profeţia : „În mînile Tale îmi încredinţez duhul: Tu mă vei izbăvi, Doamne, Dumnezeule adevărate!” (Psalm 31:5)
Împlinirea : „Isus a strigat cu glas tare: ,,Tată, în mînile Tale ‘mi încredinţez duhul!“ Şi cînd a zis aceste vorbe Şi-a dat duhul.” (Luca 23:46)

42. Oasele nu vor fi zdrobite
Profeţia : „Toate oasele i le păzeşte, ca niciunul din ele să nu i se sfărîme.” (Psalm 34:20)
Împlinirea : „Cînd au venit la Isus, şi au văzut că murise, nu I-au zdrobit fluierile picioarelor;” (Ioan 19:33)

43. Întuneric peste ţară
Profeţia : „În ziua aceea, zice Domnul Dumnezeu, voi face să asfinţească soarele la amiază, şi voi întuneca pămîntul ziua nămeaza mare.” (Amos 8:9)
Împlinirea : „Dela ceasul al şaselea pînă la ceasul al nouălea s’a făcut întunerec peste toată ţara.” (Matei 27:45)

44. Îngropat în mormântul bogatului
Profeţia : „Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormîntul Lui la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvîrşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui.” (Isaia 53:9)
Împlinirea : „Spre seară, a venit un om bogat din Arimatea, numit Iosif, care era şi el ucenic al lui Isus. El s’a dus la Pilat, şi a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit să i-l dea. Iosif a luat trupul, l-a înfăşurat într’o pînză curată de in, şi l-a pus într’un mormînt nou al lui însuş, pe care-l săpase în stîncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la uşa mormîntului, şi a plecat.” (Matei 27:57-60)

CRESTINISMUL SI MASONERIA

          După izgonirea din rai istoria omului continuă cu cele două ramuri: cea a lui Set (fiii lui Dumnezeu) - binecuvântată şi cea a lui Cain – revendicat, cu dreptate, de francmasoni a fi protopărintele lor. Duhul magic al acestuia şi al seminţiei sale s-a remarcat prin inventarea uneltelor, tehnicii, tehnologiei, artei, instrumentelor. Mason înseamnă propriu-zis zidar; omul de tip cainit se vrea şi el a fi un „zidar”, un „ziditor”, dar nu mai se aseamănă Ziditorului său.

1. ISTORIC
          Înrăutăţirea progresivă a seminţiei magice („masonice”) cainite a determinat luarea hotărârii radicale de stârpire (eliminare) fizică prin potopul universal. În urma acestuia supravieţuiesc cei opt inşi: Noe cu fii săi (Sem, Ham şi Iafet) şi soţiile lor, din seminţia setită binecuvântată a drepţilor.
          Dar, contrar ideilor optimiste ale evoluţioniştilor, situaţia se înrăutăţeşte din nou, şi neamurile postdiluviene: semiţii, iafetiţii şi hamiţii cad in idolatrie şi masonerie. Că aşa au stat lucrurile ne dovedeşte momentul zidirii Turnului Babel, unirea neamurilor împotriva lui Dumnezeu:
        Cu timpul masoneria operativă este înlocuită de masoneria speculativă ai cărei membri provin la început din rândurile burgheziei scoţiene şi engleze având ca reprezentanţi pe scoţianul William Schaw (1550-1602) şi pe astrologul britanic Elias Ashmole (1617-1692), iniţiat în anul 1646.

2. VARIANTE. REPREZENTANŢI.
       Fiind rodul intrigilor omeneşti, masoneria cunoaşte o serie întreagă de variante, rituri, „acceptate”, „regulate” sau tot soiul de dizidente. De aceea, socotim suficient a descrie ca exemplu ritualurile de iniţiere în masoneria suedeză:

GRADUL I Discipolul Sf. Ioan
         Acesta este primul grad, care are un ritual de debut, din care fac parte săbii, bastoane şi altele. Viitorul discipol este legat la ochi şi răspunde la unele întrebări. Are loc jurământul de tăcere, iar maestrul de ceremonie spune că acela care încalcă jurământul va fi înfăţişat unui tribunal competent… Discipolul trebuie să răspundă acum la întrebarea: «Eşti gata să-ţi amesteci sângele cu cel al confraţilor?» şi maestrul care face iniţierea bate de trei ori într-un compas îndreptat spre inima neofitului…

GRADUL III Maeştrii Sf. Ioan
        Localul va fi o capelă mortuară întunecată. În mijlocul camerei se află un coşciug iar pe capacul acestuia se află un cap de mort. Pe altar se află o Biblie, un craniu şi două oase de mort încrucişate. Acum are loc o înmormântare rituală. Cel ce va deveni maestru al Sf. Ioan se întinde în coşciug şi este purtat în sunete de muzică mortuară. Se mai introduce şi o altă noţiune de către maestru: «Mac-Benac», ceea ce înseamnă «carnea se desprinde de pe oase», sau cu alte cuvinte «corpul a început să se descompună». Maestrul spune «memento mori». O mistrie atârnă de o panglică albastră pe şorţul maestrului Sf. Ioan.

GRADELE IV-V Discipolii sau confraţii Sf. Andrei
…  Cel care va fi discipol sau confrate în loja Sf. Andrei este expus acum unei noi incursiuni simbolice pe tărâmul morţii. El merge singur printr-un coridor decorat cu capete de mort şi oase. În final, maestrul îndreaptă pumnalul ritual către ochiul drept al neofitului, apoi către gura acestuia.

GRADUL VI Maeştrii Sf. Andrei
         Pe altar se află  Biblia, o lampă, trei sfeşnice cu trei braţe şi un craniu de mort pe două oase încrucişate. Într-o cameră alăturată, pe podea, se află un coşciug. Discipolul devine aici maestru al Sf. Andrei. I se leagă o panglică la gât şi maestrul deputat spune: «Pe baza angajamentelor făcute de tine, te leg cu această panglică aurită legământului, astfel încât, după terminarea probei să devii o verigă din inseparabilul nostru lanţ frăţesc.»…

GRADUL VIII Cavaler Templier
           Pentru acela care este numit cavaler templier se deschide o lume mult mai largă, care este necunoscută celor de grade inferioare. Ordinul are o capelă proprie. Pentru ritualul de grad VIII, în camera de pregătire se află o masă cu o Biblie deschisă. Acolo sade maestrul de ceremonii care deţine un formular cu 9 angajamente pe care aspirantul trebuie să le semneze… În marea sală a capelei, altarul este îmbrăcat în negru. Cosciugul este acoperit cu o pânză neagră cu margine de aur. Pe aceasta este cusută o cruce roşie. Cel ce va deveni Cavaler Templier sau mai complet, «Mult Strălucitor Cavaler al Ordinului Templierilor al Domnului nostru Isus Cristos sfânt şi sărac» se va îmbrăca dinainte în armură de cavaler…

GRADUL IX Gradul Luminii
            Pentru ritualul de gradul IX este nevoie de mai multe încăperi: camera de pregătire, camera capitoliului, camera albă şi camera de curăţire. Toţi cavalerii ordinului poartă haine albe şi pumnale…

GRADUL X:1 şi X:2. Gradul Secret
            Gradul al zecelea este împărţit în două: unul deschis, cunoscut, X:1, şi altul care, până în prezent este strict secret, X:2, respectiv Legământul intern, care necesită ritualuri de sânge. Ceremonia pentru X:1, cuprinde angajamente şi proceduri simbolice, maestrul de ceremonii bate în altar şi toţi cei de fată pornesc în procesiune către capelă, iar acolo un preot conduce un ritual cu frângerea pâinii. Înaintea ceremonialului pentru gradul X:2 se aminteşte solicitantului jurământul făcut de acesta încă de la gradul I asupra amestecului de sânge, iar apoi acesta va trebui să-l exercite. Un preot ia cupa ordinului în care se află vin. Înainte, cel care voia să fie primit se tăia la degetul mare de la mâna dreaptă şi picura sânge în cupă. Astăzi, acest lucru se face doar simbolic. Conform ritualului, preotul ia şi aduce o cupă de cristal cu sânge vechi, al fraţilor deja primiţi, şi lasă doar trei picături să se amestece cu vinul cel roşu din cupa Ordinului. Preotul citeşte ceva din Biblie şi invită pe aspirant să bea din amestecul de vin cu sânge. Apoi bea şi preotul însuşi şi trimite amestecul de vin cu sânge şi celorlalţi confraţi ce se află în jurul altarului.

GRADUL XI Gradul de maestru Templier
           Acest grad este de fapt o funcţie care decernează titlul de “Mult Iluminat Frate Cavaler” şi comandor al Crucii roşii. În timpul ceremoniei, cosciugul se află în mijlocul sălii înconjurat de 81 de lumânări aprinse. Maestrul cel mare deschide adunarea, un preot conduce rugăciunea şi cântările de psalmi. Cavalerul care va fi primit în noul grad este adus în sală îmbrăcat în mantie albă, iar ceremonialul are multe similitudini cu hirotonirea de preoţi sau călugărirea din biserica romano-catolică…”

sâmbătă, 22 ianuarie 2011

PACATUL DIN LUME IN ZILELE DIN URMA

Matei 24 : 32-36
De la smochin învăţaţi pilda lui: când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape.
Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.
Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, până se vor întâmpla toate aceste lucruri.
Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.
2 Tesalonicieni 2:7
Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum să fie luat din drumul ei.
Matei 24 :12-14
Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.
Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit.
Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.

1. In domeniul fenomenelor fizico-climatice:

Cutremure, calamităţi şi dezastre (Luca 21,11).
"Pe alocurea vor fi mari cutremure de pământ, foamete şi ciumi."

Semne în soare (explozii solare) (Matei 24,29).
Îndată după acele zile de necaz „soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor vor fi clătinate.”

2. In domeniul politic:
Teamă, disperare şi groază, resimţite pretutindeni (Luca 21,25.26).
Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor;
oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate.
Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare.

Stare generală de război (Luca 21:9).
Când veţi auzi de războaie şi de răscoale, să nu vă înspăimântaţi; pentru că întâi trebuie să se întâmple aceste lucruri. Dar sfârşitul nu va fi îndată

Demagogie pacifistă între naţiuni (1 Tesaloniceni 5,3).
Când vor zice: „Pace şi linişte!”, atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare

Necaz şi strâmtorare pe întregul pământ (Apocalipsa 11,18).
Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi proroci, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pământul!”


3. In domeniul social:

Decădere morală (Osea 4,1-3).
„Ascultaţi cuvântul Domnului, Căci Domnul are o judecată cu locuitorii ţării, pentru că nu este adevăr, nu este îndurare, nu este cunoştinţă de Dumnezeu în ţară.
Fiecare jură strâmb şi minte, ucide, fură şi preacurveşte; năpăstuieşte şi face omoruri după omoruri.
De aceea, ţara se va jeli, toţi cei ce o locuiesc vor tânji împreună cu fiarele câmpului şi păsările cerului; chiar şi peştii mării vor pieri.

Creşterea criminalităţii (Osea 4,1-3, Matei 24,37; Genesa 6,13).
Fiecare jură strâmb şi minte, ucide, fură şi preacurveşte; năpăstuieşte şi face omoruri după omoruri.

Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului.

În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie,
şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului.

Goană după plăceri şi distracţii / Erodarea coeziunii familiei (2 Timotei 3,1-4).
Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.
Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie,
fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine,
vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;

4. In viaţa religioasă:

Declinul adevăratei spiritualităţi / Inchinare la idoli / Chip cioplit (2 Timotei 3,1-5; Matei 24,12).
Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie,
fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine,
având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea

Dispreţuirea generală a voii lui Dumnezeu în chestiuni religioase (Matei7,21-23).
Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.
Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”
Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.”

Generalizarea unei atitudini de respingere a soliei apropiatei reveniri a Domnului Hristos (2 Petru 3,3-18).
Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor
şi vor zice: „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci, de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!”
Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă
De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace
Să credeţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire, cum v-a scris şi preaiubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui,
ca şi în toate epistolele lui, când vorbeşte despre lucrurile acestea. În ele sunt unele lucruri grele de înţeles pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.
Voi deci, preaiubiţilor, ştiind mai dinainte aceste lucruri, păziţi-vă ca nu cumva să vă lăsaţi târâţi de rătăcirea acestor nelegiuiţi şi să vă pierdeţi tăria;
ci creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui să fie slava, acum şi în ziua veşniciei. Amin.

Contestarea adevărurilor clare din Cuvântul lui Dumnezeu / Solicitarea predicării de subiecte plăcute firii pământeşti (2 Timotei 4,3.4).
Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor.
Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.

Răspândirea pe scară largă a religiilor false (Matei 24,24).
Căci se vor scula hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.

Atracţia tot mai mare a spiritismului , ezoterismului, paranormalului , astrologiei (1 Timotei 4,1,7,16).
Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor,
Fereşte-te de basmele lumeşti şi băbeşti. Caută să fii evlavios.
Fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii pe care o dai altora; stăruie în aceste lucruri, căci, dacă vei face aşa, te vei mântui pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă.

5. Creşterea cunoştiintei (Daniel 12:3-4)
Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului, şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci.
Tu însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte şi pecetluieşte cartea până la vremea sfârşitului. Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte.”

6. Pe de alta parte, vor avea loc redesteptari spirituale:

Mişcarea mondială de proclamare a celei de a doua veniri a lui Isus (Apocalipsa 14,6).
Şi am văzut un alt înger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod.

Isus a spus: „... când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi. (Matei 24,33).

„De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi'' (Matei 24,44).

Cel ce adevereşte aceste lucruri zice: „Da, Eu vin curând.” Amin! Vino, Doamne Isuse!
Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin. (Apocalipsa 22: 20-21)

miercuri, 19 ianuarie 2011

CREDINTA IN LUME

             In cele ce urmeaza reiterez concluziile unui studiu al Universitatii din Chicago pe care il puteti vizualiza si dvs integral aici:  http://news.uchicago.edu/files/religionsurvey_20091023.pdf
            Conform statisticii urmatoare va rog sa sesizati ponderea crestinismului dar si a celorlalte religii inclusiv (din pacate) a ateismului:

sau scriptic:
Christianity 2.1 billion

Islam 1.3 billion
Irreligious/Agnostic/Atheist 1.1 billion
Hinduism 900 million
Chinese folk religion 394 million
Buddhism 376 million, not including Chinese folk Religion (see also Buddhism by country)
Primal indigenous ("Pagan") 300 million
African traditional and diasporic 100 million
Sikhism 23 million
Juche 19 million
Spiritism 15 million
Judaism 14 million
Bahá'í Faith 7 million
Jainism 4.2 million
Shinto 4 million (see below)
Cao Dai 4 million
Tenrikyo 2 million
Neo-Paganism 1 million
Unitarian Universalism 800,000
Rastafari movement 600,000
Scientology 500,000
Zoroastrianism 180,000 to 250,000
iar in ceea ce priveste structura crestinismului, conform unui studiu francez acesta se prezinta astfel:

"Le christianisme est la première religion avec environ 30% de chrétiens dans le monde (plus de 2,6 milliards de personnes).  Elle se divise en trois ramifications principales avec les catholiques (1,2 milliard de croyants), prostestants (1 milliard) et orthodoxes (300 millions surtout en Europe de l'Est)." (sunt diferente intre diversele studii asupra crestinismului, in sensul cresterii procentuale si numerice, multe sunt rezultatul intaririi bisericii crestine in lume prin misiunile de crestinare si evanghelizare a misionarilor crestini in tarile necrestine)

            Studiul de la University of Chicago evidentiaza proportia de oameni "religiosi" (care cred in Dumnezeu si isi practica in mod regulat credinta in cadrul unui cult), de nedecisi sau delasatori (care cred in existenta lui Dumnezeu, dar nu au viata religioasa sau nu participa decat eventual ocazional in cadrul unui cult) si de necredinciosi (care fie sunt agnostici, fie nu cred in Dumnezeu ca persoana - deci cu atat mai putin in Hristos - Dumnezeu intrupat, ci eventual ca forta fizica sau vitala inconstienta, ceva de genul fortei gravitationale - asta fiind viziunea preferata a intelectualilor moderni "caldicei" gen Einstein si altii, fie se auto-declara atei - cazul rationalistilor francezi sau al comunistilor de pretutindeni). Lumea occidentala si chiar biserica catolica aluneca treptat spre o viziune rationalista si moralist-atee asupra Divinitatii, ceva de genul "religia e utila ca element moral in societate" (Voltaire: "daca Dumnezeu n-ar fi existat, trebuia inventat"). Dealtfel, Craciunul tinde sa devina o sarbatoare a umanismului si generozitatii, cand oamenii socializeaza, beau si mananca impreuna, isi fac cadouri si eventual participa la actiuni de "binefacere" sau voluntariat, se preocupa de problemele "esentiale" ale omenirii: incalzirea globala, vaccinarea contra gripei, strangerea de fonduri pt. ajutorarea drogatilor si a bolnavilor de SIDA, etc. eliminand complet semnificatia crestina a zilei Nasterii Domnului (careia i s-au gasit nume inofensive gen Santa Klaus, ori prescurtari gen Noël; dealtfel, nici cuvantul Craciun de la noi nu are legatura cu Nasterea Domnului); mai raman de indepartat doar cateva lucruri incorecte politic, cum ar fi colindele sau expresia engleza Christmas - care bate la ochi si deranjeaza liber-cugetatorii si anti-crestinii, si totul s-a rezolvat: ne putem uita linistiti la productiile Disney unde Craciunul e perioada veseliei ca a venit vacanta sau poate chiar fara vreun motiv anume, impreuna cu cainii vorbitori, piticii dansatori sau cantareti si Mosul care aduce cadouri la toata lumea.

Timpul nu-mi permite sa analizez in detaliu sondajele cu pricina, dar se pot extrage cateva concluzii:

- Japonia, China, Vietnam si UE sunt zonele cele mai atee din lume, urmate de Coreea si Canada (China este insa un caz aparte - tara comunista, unde expresia religioasa e aproape interzisa). Rusia, unde ateismul a fost f.puternic, este intr-un proces de revenire la credinta, la fel si Grecia, unde anii trecuti slabise mult viata spirituala.

- in SUA sentimentul religios si credinta in Dumnezeu sunt mult mai puternice ca in Europa: statele americane unde credinta e cea mai slaba sunt la nivelul celor mai religioase tari din vestul Europei

- Israel nu exceleaza in credinta religioasa, dar asta se datoreaza si fluxului de imigranti din fosta URSS sau alte tari comuniste

- cele mai religioase tari vest-europene sunt catolice (Malta, Irlanda, Portugalia, Italia), la care se adauga Polonia (din est), dar Franta si Belgia - tari catolice odinioara - sunt in prezent printre cele mai atee din UE. Nici Croatia nu e departe de ele, desi nu demult incerca sa fie mai catolica decat papa exterminand ortodocsii si alte minoritati (o evolutie similara au avut Austria si Ungaria). Cazul Poloniei e cu totul special, la ei nationalismul s-a identificat cu catolicismul (mai ales dupa alegerea unui papa polonez, Ioan Paul II, in 1978); in plus biserica a condus si a dat doctrina miscarii anticomuniste, din randurile ei nascandu-se in 1980 sindicatul Solidaritatea. Odata cu intrarea in UE si moartea lui Ioan Paul II, viata religioasa din Polonia a suferit un declin. Oricum, la ora actuala, Polonia e de departe cea mai religioasa tara europeana (cu exceptia Maltei, care are populatia Clujului; dealtfel nici Irlanda nu e foarte semnificativa, avand sub 4 milioane de locuitori - deci mai putin decat Basarabia). Spania e intr-o cadere accelerata in ultimii ani, chiar inainte de Craciun fiind votata legalizarea avortului. Pe plan mondial, tara catolica cea mai religioasa este Filipine.

- tarile protestante (Anglia, Olanda, Germania, tarile nordice) dar in special Germania de Est, Cehia si Estonia sunt cele mai atee din lume. Australia si Canada au suferit si ele o de-crestinare accelerata, inclusiv in randul minoritatii catolice.

- intre tarile ortodoxe, cea mai "religioasa" e Romania (dar ca prezenta la biserica, Romania e undeva la mijlocul clasamentului, un pic mai bine ca Serbia - vezi pag.73; se pare ca Grecia sta si mai rau ca noi la acest capitol - vezi situatia comparativa in lume si evolutia din ultimele decenii la pag.227-231). Nu apar date, insa probabil in privinta rugaciunii suntem mult in urma grecilor, acestia fiind foarte ajutati de prezenta Athosului - dar si ei sunt mult in urma turcilor! Rusia si Bulgaria erau in 2006 printre ultimele la capitolul rugaciune si prezenta la liturghie, chiar in urma Frantei!

- tarile europene cu cea mai mare proportie de persoane care cred in Dumnezeu sunt Turcia, Malta, Romania si Polonia; turcii, polonezii, grecii si irlandezii se roaga cel mai mult (cel putin doua treimi din populatie se roaga zilnic, insa procentajele de la pag.61 sunt discutabile - de ex. in cazul Poloniei, o statistica din 1998 dadea proportia celor care se roaga zilnic sub 40%, vezi pag.64); in viata grecilor Dumnezeu e cel mai important, chiar mai mult decat in cazul turcilor (insa multi greci nu-si practica religia)

- intre tarile protestante si neoprotestante, pe primul loc in ce priveste viata religioasa se afla detasat SUA, care e si cea mai religioasa dintre toate tarile dezvoltate (mai putin Malta si eventual Irlanda, care sunt catolice). Un caz aparte il reprezinta Africa de Sud, care conduce la capitolul incredere in institutia religioasa de care apartin (majoritatea sunt protestanti si neoprotestanti). Marea Britanie a avut in ultimele decenii o adevarata prabusire pe plan religios, similara Spaniei catolice (caderi importante au mai suferit Danemarca si Belgia). Fenomenul invers, de revenire la credinta, a avut loc in Grecia (incepand cu anii '80) dar si acolo statisticile dau fluctuatii mari; probabil formularea intrebarii sau eventual esantionarea s-au schimbat de la un sondaj la altul (rezultatele difera prea mult la un interval de numai 2 ani: vezi pag.59) Nu apar date despre Serbia, cu exceptia increderii in Biserica (Ortodoxa), care se apropiase de nivelul zero in anii '90; ulterior, a crescut semnificativ, probabil si datorita patriarhului Pavle, care tocmai a plecat la Domnul; ramane sa vedem ce vor face fara dansul, mai ales ca presedintele Tadici se sfatuia mereu cu el... Ortodocsii din Georgia se considera cei mai religiosi, desi nu prea au incredere in Biserica si probabil nici nu o viziteaza foarte des.

- increderea in Biserica e maxima in tarile catolice dinafara Europei (mai putin Brazilia si Argentina), urmate de Malta, Irlanda si Portugalia, mediocra (si in scadere lenta) in Italia si Slovenia, mediocra si stabila in Ungaria, mica (si in scadere) in Spania si Croatia, minima in cazul Frantei, Belgiei si Austriei. Partea interesanta e ca tocmai din tarile cele mai slabe in credinta au provenit ultimii papi catolici (cu exceptia celui polonez)... se pare ca nu numai in Romania rezultatele slabe sunt premiate!

- cea mai mare incredere in institutiile religioase o gasim in tarile musulmane (cu exceptia Bosniei si Albaniei, foste comuniste) si in India; Turcia nu exceleaza la acest capitol, desi populatia e foarte religioasa...

- pana acum 6 ani, Romania nu stralucea in credinta in viata de apoi (pag.79), dar statea mai bine ca alte tari ortodoxe; pt. datele globale si evolutia din ultimele decenii, vezi pag.232-236

P.S. - in Portugalia (tocmai ii laudasem, din pacate) a fost legalizata de curand casatoria homosexuala, urmand ca legea sa fie promulgata de presedinte; Portugalia ar fi a sasea tara europeana care legalizeaza asemenea casatorii, dupa Spania, Olanda, Belgia, Suedia si Norvegia... pt. detalii vezi  http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/8448640.stm

miercuri, 12 ianuarie 2011

FILMUL ISUS IN LIMBILE VORBITE IN ROMANIA SI DIASPORA

ISUS - LIMBA ROMANA  http://media.inspirationalfilms.com/player/?bctid=ron5546romanian1182jlmp4
ISUS - LIMBA RROMANI
ISUS - LIMBA MAGHIARA  http://media.inspirationalfilms.com/player/?bctid=hun1107hungarian519jlmp4
ISUS - LIMBA GERMANA  http://media.inspirationalfilms.com/player/?bctid=deu1106germanstandard30112otmp4
ISUS - LIMBA ITALIANA 
ISUS - LIMBA SPANIOLA 
ISUS - LIMBA ENGLEZA  http://media.inspirationalfilms.com/player/?bctid=eng529english28802otmp4

TRAIM IN EPOCA RISIPEI

         Tone de gunoi format din sticla, plastic metal si hartie deci sticla, gaz, petrol, minereuri metalifere si paduri pierdute pentru totdeauna chiar daca rezervele Terrei sunt limitate si in curs de epuizare.
        Tone de mancare neconsumata si aruncata, apa potabila risipita deci munca zadarnica din partea mamelor sau sotiilor noastre chiar daca peste 40% din populatia Terrei rabda foame zilnic sau duc lipsa de apa.
        Tone de haine, obiecte de uz casnic, mobilier, tamplarie dezafectata, cumparate degeaba, pe care nu le folosim "sa nu se strice" sau sunt de unica folosinta datorita calitatii precare (gasiti voi exemple ca eu am gasit unul: si-a luat sotia o fusta galbena cu negru iar dupa prima purtare si spalare a devenit de o culoare nedefinita ce apartine spectrului maroniu spalacit si gata cu ea: la gunoi) deci o mare risipa chiar daca multe din acestea s-ar putea recicla
        Tone de combustibil ars degeaba in masini tunate sau netunate destinate plimbarilor plimbaretilor care confunda masina cu aspiratorul (de femei) chiar daca unii ar aduce plusvaloare daca ar avea o masina
        Si multe alte exemple pe care va rog sa le adaugati.........

       Dupa aceasta faceti un calcul sumar sa vedeti cati bani se duc din munca si salariul dumneavoastra LA GUNOI si o sa va ingroziti.

Concluzii
1. Statele lumii ar trebui sa adopte legi severe privind reciclarea si regimul ambalajelor
2. Evitati cumparaturile inutile sau supradimensionate pentru ca ele vor ajunge sa fie aruncate.
3. Gatiti doar cat mancati si inainte de a arunca mancarea ganditi-va ca in alte colturi ale planetei oamenii mor de foame sau ca generatiile trecute hraneau animalele domestice cu aceasta mancare.
4. Folositi mersul pe jos sau cu bicicleta. Este gratis si sanatos.
5. Respectati sincer munca gunoierilor (indiferent de etnia lor) pentru ca fara ei ne-am umple de pureci, paduchi, soareci si sobolani, boli etc, ne-am ingropa de vii pe strazi in mormane de gunoi. (Vezi imaginile din Haiti si compara-le cu cele din Pata Rat Cluj)

1. Haiti dupa cutremur , cand sistemul de salubrizare a clacat.
2. Pata Rat - Tomberonul de gunoi al Clujului

Ce ar vrea Dumnezeu? El ar vrea sa traim in armonie cu natura, sa ne integram in natura si sa facem parte din ea cu toata fiinta noastra, sa o simtim sa o respectam si sa o ocrotim:
3. Gradina Botanica din Cluj-Napoca - a doua cea mai frumoasa gradina din Europa. Daca Treceti prin Cluj nu o ratati indiferent de anotimp.

IUBIND NATURA, IUBIM CREATIA LUI DUMNEZEU, DECI IL IUBIM PE DUMNEZEU !
IUBITI SI VOI NATURA CU GANDUL CU VORBA SI CU FAPTA !
DUMNEZEU SA NE BINECUVANTEZE, AMIN

sâmbătă, 8 ianuarie 2011

15 IANUARIE - EMINESCU - ATEISM SAU CRESTINISM?

         Daca cineva isi propune sa studieze opera eminesciana prin prisma credinciosiei autorului si nu porneste de la premisa ca Eminescu a fost intai de toate un filozof va da gres cu afirmatii pripite.
        S-au auzit voci cum ca Eminescu ar avea tendinte ateiste sau antisemite dar pentru a va edifica ca a fost crestin, orice comentariu e de prisos, cel mai indicat ar fi sa studiem doua din creatiile eminesciene care apartin parerii celor doua tabere si sa analizati fiecare dupa cum considera ce l-a determinat sa afirme ce a afirmat :
"Religia - o fraza de dânsii inventata" - produs al revoltei impotriva unui sistem social nedrept in care religia este perceputa ca o lege lumeasca apartinand omului asupritor si nu cuvantului lui Dumnezeu. Deci, e departe de realitate afirmatia ca Eminescu ar fi fost ateu.
          Eminescu, in articolele cu caracter social, publicate in timpul vietii scria :
"Tara nu mai poate merge cu aceasta organizare favorabila reputatiilor uzurpate, fara de pericolul de-a inceta sa fie tara romaneasca.  In tara noastra e de ajuns daca se asigura inaintarea meritului si a muncii; e destul atata, si numai pentru atata se cere reorganizarea sociala."
Cititi apoi poezia INVIEREA si va veti edifica. E fascinanta in qintesenta ei si i-a adus pe deplin MANTUIREA.

Imparat si proletar
      (fragmente)

de Mihai Eminescu
..................................................................
Religia - o fraza de dânsii inventata
Ca cu a ei putere sa va aplece-n jug,
Caci de-ar lipsi din inimi speranta de rasplata,
Dupa ce-amar muncirati mizeri viata toata,
Ati mai purta osânda ca vita de la plug?

Cu umbre, care nu sunt, v-a-ntunecat vederea
Si v-a facut sa credeti ca veti fi rasplatiti...
Nu! moartea cu viata a stins toata placerea -
Cel ce în asta lume a dus numai durerea
Nimic n-are dincolo, caci morti sunt cei muriti.

Minciuni si fraze-i totul ce statele sustine,
Nu-i ordinea fireasca ce ei a fi sustin;
Averea sa le aperi, marirea s-a lor bine,
Ei bratul tau înarma ca sa lovesti în tine,
Si pe voi contra voastra la lupta ei va mân'.
..............................................................
Zdrobiti orânduiala cea cruda si nedreapta,
Ce lumea o împarte în mizeri si bogati!
Atunci când dupa moarte rasplata nu v-asteapta,
Faceti ca-n asta lume sa aiba parte dreapta,
Egala fiecare, si sa traim ca frati!
.....................................................................
Când stii ca visu-acesta cu moarte se sfârseste,
Ca-n urma-ti ramân toate astfel cum sunt, de dregi
Oricât ai drege-n lume - atunci te oboseste
Eterna alergare... s-un gând te-ademeneste:
Ca vis al mortii-eterne e viata lumii-ntregi."


INVIEREA

de Mihai Eminescu


Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii,
Al mortii rece spirit se strecură -n tacere;
Un singur glas îngână cuvintele de miere,
Inchise în tratajul stravechii evanghelii.

C-un muc în mâini mosneagul cu barba ca zăpada,
Din cărti cu file unse norodul îl învată
Că moartea e în luptă cu vecinica viată,
Că de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-si prada.

O muzică adâncă si plină de blândete
Pătrunde tânguioasă puternicile bolti;
„Pieirea, Doamne Sfinte, căzu în orice colt,
Inveninând pre însusi izvorul de viete.

Nimica înainte-ti e omul ca un fulg,
S-acest nimic îti cere o rază mângâioasă,
In pâlcuri sunătoare de plânsete duioasă
A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg".

Apoi din nou tăcere, cutremur si sfială
Si negrul întuneric se sperie de soapte,
Douăsprezece pasuri rasuna, miez de noapte,
Deodată-n negre ziduri lumina dă navală.

Un clocot lung de glasuri vui de bucurie,
Colo-n altar se uită si preoti si popor,
Cum din mormânt răsare Christos învingător
Iar inimile toate s-unesc în armonie:

Cântari si laude’năltăm,
Noi, Tie Unuia,
Primindu-L cu psalme si ramuri
Plecati-vă neamuri,
Cântând Aleluia!

Christos a înviat din morti,
Cu cetele sfinte,
Cu moartea pre moarte călcând-o,
Lumina ducând-o
Celor din morminte!"

DRAGOSTE SAU DORINTA TRUPEASCA ?

O prietenie adevarata nu are la baza dorinta trupeasca.
        Dacă dorinţa trupească te motivează să ai o relaţie cu cineva, trebuie să ştii că acea relaţie nu va merge niciodată. Daca insa dragostea te motiveaza, iubirea va fi vesnica. La inceput esti prieten, apoi iubit, apoi sot.  La inceput e o efemera dorinta trupeasca , apoi apare iubirea si ea se transforma in dragoste vesnica.  Şi iată de ce...

       Voi intra direct în subiect: am crescut într-un mediu social ateu şi de-abia când am ajuns la facultate am făcut cunoştinţă cu mulţi credincioşi. Toţi păreau oameni de treabă şi, ca să fiu sincer, îi invidiam pentru prietenii lor. Cu toate acestea, mi se păreau naivi, mai ales în sfera moralităţii sexuale, mă făcea să-i compătimesc... de pe o poziţie superioară, bineînţeles. A trecut timp de atunci şi... mi-am schimbat  modul de a gândi. Tocmai de aceea în articolul de faţă vreau să analizez ce motive există pentru a lua în serios învăţăturile Bibliei despre relaţiile sexuale.

       Contrar cu ceea ce cred cei mai mulţi oameni, credincioşii nu consideră actul sexual ca fiind rău... după cum nu se poate spune nici că doar îl tolerează. Dumnezeu este Cel care a avut ideea creării intimităţii sexuale şi înseamnă că dorea să fie ceva foarte bun pentru noi. De aceea actul sexual nu reprezintă doar un mod de a rămâne însărcinată, ci o manifestare a dragostei, pasională, intensă şi plină de bucurie. Dumnezeu a lăsat şi un cadru unde să se desfăşoare acest act sexual: în cadrul căsniciei între un bărbat şi o femeie. Cultura contemporană pare să fi abandonat acum această idee. Ar trebui şi creştinii să o considere nerelevantă pentru zilele noastre şi să renunţe la ea? Sau, dimpotrivă, această idee porneşte de la nişte principii imuabile şi atunci ar trebui luată în seamă?

Motive practice pentru adoptarea ideii lui Dumnezeu în ce priveşte relaţiile cu sexul opus

Din punct de vedere practic, există nenumărate motive pentru a adopta principiile biblice despre viaţa sexuală. Te protejează de bolile cu transmitere sexuală, lucru nu tocmai de neglijat, mai ales când vedem amploarea ravagiilor pe care SIDA le lasă în urmă - comunităţi întregi dispar, iar economia este distrusă. De asemenea, protejează de sarcinile nedorite din afara căsniciei.

Cei ce păstrează relaţia sexuală doar în cadrul căsniciei sunt feriţi de comparaţiile dureroase şi distrugătoare cu ceilalţi parteneri sexuali. Totodată se apără şi de situaţia foarte dureroasă când unul dintre parteneri este extrem de îndrăgostit, în vreme ce celălalt este interesat doar de plăcere.

Un ultim gând: dorinţele noastre sexuale creează dependenţă. Cineva spunea odată că dorinţele noastre sexuale au motor de Ferrari, dar frâne de bicicletă. Daca vei ajunge la stadiul in care franele tale de bicicleta vor face cat de cat fata motorului de Ferrari atunci sa sti ca Dumnezeu e alaturi de tine si tu alaturi de El. Dacă ne stârnim şi ne hrănim dorinţele sexuale în mod nesănătos, ne va fi tot mai greu să fim credincioşi partenerului nostru de viaţă, iar necredincioşia noastră ne va face să trecem printr-o adevărată agonie afectivă. Statisticile divorţurilor reflectă rezultatele valorilor noastre sexuale.

Motive ideologice

       Numai motivele practice enumerate mai sus sunt suficient de solide pentru a ne face să îmbrăţişăm învăţăturile biblice despre relaţia sexuală. Dar mai există câteva motive, chiar şi mai importante, pentru a păstra actul sexual doar pentru căsnicie. Mai întâi, Dumnezeu nu a conceput actul sexual pentru ca să ne bucurăm, pur şi simplu, de plăcere, ci pentru ca să ne exprimăm dragsotea şi intimitatea în mod fizic.

      A avea o relaţie sexuală cu cineva este un lucru foarte important şi profund... şi tocmai de aceea poate avea urmări distrugătoare dacă nu are loc în condiţiile lăsate de Dumnezeu.

     Pentru a putea înţelege concepţia biblică despre actul sexual, trebuie să înţelegem diferenţa dintre dragoste şi dorinţă fizică. Dragostea preţuieşte şi cinsteşte persoana iubită şi doreşte ce-i mai bun pentru ea. Dragostea se concentrează asupra celuilalt; este lipsită de egoism, are spirit de sacrificiu şi nu poate să nu fie devotată celuilalt. Dorinţa fizică, pe de altă parte, caută să se folosească de oameni sau de diferite lucruri pentru a-şi satisface nevoile şi pentru a-şi împlini dorinţele. Se concentrează asupra propriei persoane, este, în mod firesc, egoistă şi respinge orice fel de dedicare în relaţie.

          Dragostea este opusul dorinţei fizice; cele două se află în conflict direct. Întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem este dacă relaţia este o expresie a dragostei sau o dorinţei fizice: „Vreau să-ţi arăt că te preţuiesc şi că te stimez şi de aceea mă dăruiesc ţie” sau „Am nevoie de tine pentru a-mi satisface dorinţa.” Dacă Dumnezeu a conceput actul sexual pentru a ne ajuta să ne exprimăm dragostea, atunci ne minţim tare mult şi ne distrugem singuri dacă o folosim pentru a ne satisface poftele fizice.

Concluzii

        Dorinţa fizică te atrage cu putere, dar este egoistă în sine şi se opune dragostei. Dacă întreţinem dorinţa fizică din viaţa noastră, aceasta ne târăşte inevitabil spre izolare, singurătate, nesiguranţă şi uscăciune sufletească. Ce ne mai rămâne când plăcerea fizică începe să ne plictisească şi nu ne mai satisface? Ca să nu mai amintim şi durerea vinovăţiei şi a singurătăţii?

        În mod clar, dragostea însoţită de dedicare presupune multe eforturi şi sacrificii. Totuşi, numai aşa poţi scăpa de singurătatea, suspiciunea şi disperarea care ne macină în zilele noastre. Dacă înlocuim dragostea cu dorinţa trupească, rămânem doar cu nişte senzaţii lipsite de sens care, în cele din urmă, îşi vor pierde noutatea şi nu ne pot satisface niciodată decât pe plan fizic.

        Dumnezeu doreşte să fim eliberaţi din robia dorinţei fizice; doreşte să iubim cu adevărat. Oricum toţi păcătuim în ochii lui Dumnezeu, care consideră că e totuna să te culci cu diferiţi parteneri sau să cochetezi cu gândurile de senzualitate. Totuşi, El ne dăruieşte toată iertarea de care avem nevoie pentru a începe o relaţie personală profundă cu El. Apoi dragostea pe care o cunoaştem în relaţia cu Dumnezeu începe să se arate şi în relaţiile cu ceilalţi oameni.

       Noi alegem: fie răspundem afirmativ la oferta lui Dumnezeu şi trăim o viaţă caracterizată de dragoste, prin iubirea Sa... fie îl respingem şi pornim singuri la drumul vieţii!

miercuri, 5 ianuarie 2011

BOTEZUL DOMNULUI - ADEVAR SI TRADITIE CRESTIN-FORMALA

        Pentru că in aceste zile în religia „crestin-formala majoritară” se sărbătoreşte in mod original Boboteaza, am meditat asupra acestei sărbători, m-am revoltat la cele auzite despre preoţii care astăzi fac agheasmă (apă sfinţită), cu care “botează” apele, oamenii, animalele, casele, masinile, mobila si te miri ce obiecte lumesti (poate n-ar strica sa stropim si computerul, da de se spala de pacate – adica se deviruseaza sau muteste pentru totdeauna)
        Se pornesc de dimineata treji si ajung foarte des, seara, pe trei carari. Drept recompensa primesc si niste sume de bani, bineinteles fara chitanta, dupa cat il lasa inima pe fiecare sau dupa „datina strabuna”, ca vezi, ... cine stie cand il mai intalneste pe enoriasul X, Y sau Z? care n-a mai dat pe la biserica de ani buni si care acum „saracul” e luat prin surprindere de preot, se smereste, pupa crucea si devine brusc serios si credincios, incapabil sa reactioneze fiind, imbuibat bine cu potol gretos la cele doua sarbatori anterioare: sarbatoarea carnatilor din 25 decembrie (in religia crestin-formala) si sarbatoarea sampaniei si a artificiilor din 1 ianuarie. Da, parinte, multumesc, aici sunt banii... da’ nu serviti un paharel? (Ce vi se pare deplasat?)
        Doamne fa-i pe oameni încă o dată sa vada adevărul Scripturilor si sa lase obiceiurile pagane si fara reflectare in Cartea Sfanta.

Minciuni despre botez

Minciuna vârstei: Dacă citim Biblia vedem că Isus s-a botezat la maturitate, nicidecum în pruncie sau dupa nastere asa cum multi ar raspunde (intrebati si veti auzi acest raspuns deplasat care reflecta necunoasterea adevarului biblic: pai daca s-a nascut de Craciun e normal sa fie botezat de boboteaza.....)

Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez si acel botez se face atunci cand gandul, vorba si fapta ta il recunoaste pe Isus Hristos ca mantuitor, matur fiind si constient, nu bebelus fiind, stropit cu apa si dus pe brate de parinti de cele mai multe ori dormind.

Sau famenul etiopian: Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: „Uite apă; ce mă împiedică sa fiu botezat?” Filip a zis: „Dacă crezi din toata inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred ca Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.” A poruncit sa stea carul, s-au coborât amândoi în apă, şi Filip a botezat pe famen.Fapte 8:36-38

Minciuna naşilor: Jurământul pe care-l fac naşii pentru finii lor este o minciună! Nimeni nu poate apăra de Satan decât Dumnezeu. Petru spune în 1 Petru 3:21 că botezul nu este o curăţare de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos.

Minciuna repetiţiei: Astăzi de Bobotează mii de oameni aşteaptă să fie botezaţi, astfel, cei care au ajuns la vârsta de 60-70 de ani şi iubesc tradiţia bisericii au ajuns să fie botezaţi tot de atâtea ori (60-70X). Să nu ne lăsăm amăgiţi ci să respectăm litera Scripturii care spune în Efeseni 4:5 că este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez.

Minciuna salvarii pe veci: Se spune că dacă te-ai botezat eşti salvat. Asa crede marea majoritate a crestinilor din ziua de azi, de aceea avem in lume un crestinism formal. Botezul nu are nici o influenţă asupra comportamentului sau trăirii umane. Să ne amintim de Simon vrăjitorul din Faptele Apostolilor 8, unde suntem martori ai botezului acestuia. Putem vedea mai târziu cum iubirea de bani nu a fost eradicată odată cu botezul. Aşadar, dacă inima şi purtarea nu sunt transformate de Hristos înainte de botez, botezul nu are în sine puterea de a schimba un om ci il uneste cu Domnul, dar depinde de el daca legatura se mentine sau este abandonata.

Adevăruri despre botez

Botezul este o mărturie: Botezul, nu este o curăţare de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos. 1Petru 3:21 Pentru cei care sunt botezaţi la maturitate, prin actul lor depun o mărturie, înaintea martorilor văzuţi (rude, prieteni, fraţi) şi a martorilor nevăzuţi (Dumnezeu, îngeri), mărturie care pecetluieşte hotărârea lor de a merge pe drum alături de Hristos.

Botezul este împlinirea unei porunci dată de Isus: Matei 28:19 Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Este o poruncă pe care ne-a dat-o Isus şi trebuie să o împlinim, aşa cum el însuşi a împlinit-o şi s-a botezat o singură dată în cei 33 de ani.

Botezul vine în urma credinţei si nu credinta in urma botezului: Marcu 16:16 Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit. Asta spune Biblia nu tradiţia nici Sfinţii Părinţi. Ce putere are pruncul de câteva săptămâni să creadă, vă las pe voi să comentaţi. Iata de ce multi, foarte multi botezati in pruncie se leapada de Dumnezeu la maturitate.

Botezul este o îmbrăcare cu Hristos: Galateni 3:27 Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos v-aţi îmbrăcat cu Hristos. A fi îmbrăcat cu Hristos înseamnă a-L avea pe El ca şi protector permanent.

Botezul este o moarte şi o înviere cu Hristos, o nastere din nou: Coloseni 2:12 Fiind îngropaţi împreună cu El, prin botez, şi înviaţi în El şi împreună cu El, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu care L-a înviat din morţi. De aceea neoprotestanţii botează prin scufundare, nu prin stropire, pentru că este simbolul îngropării.

Botezul animalelor, apelor şi al construcţiilor nu are suport biblic. Dacă „tradiţia” cere ca acum să se mănânce piftie şi grâu fiert şi să se bea vin roşu, eu îndemn căutătorii de adevăr să stea înaintea Domnului în mijlocire pentru luminarea minţii şi înţelegerea adevărului lăsat de Dumnezeu în BIBLIE