sâmbătă, 8 ianuarie 2011

15 IANUARIE - EMINESCU - ATEISM SAU CRESTINISM?

         Daca cineva isi propune sa studieze opera eminesciana prin prisma credinciosiei autorului si nu porneste de la premisa ca Eminescu a fost intai de toate un filozof va da gres cu afirmatii pripite.
        S-au auzit voci cum ca Eminescu ar avea tendinte ateiste sau antisemite dar pentru a va edifica ca a fost crestin, orice comentariu e de prisos, cel mai indicat ar fi sa studiem doua din creatiile eminesciene care apartin parerii celor doua tabere si sa analizati fiecare dupa cum considera ce l-a determinat sa afirme ce a afirmat :
"Religia - o fraza de dânsii inventata" - produs al revoltei impotriva unui sistem social nedrept in care religia este perceputa ca o lege lumeasca apartinand omului asupritor si nu cuvantului lui Dumnezeu. Deci, e departe de realitate afirmatia ca Eminescu ar fi fost ateu.
          Eminescu, in articolele cu caracter social, publicate in timpul vietii scria :
"Tara nu mai poate merge cu aceasta organizare favorabila reputatiilor uzurpate, fara de pericolul de-a inceta sa fie tara romaneasca.  In tara noastra e de ajuns daca se asigura inaintarea meritului si a muncii; e destul atata, si numai pentru atata se cere reorganizarea sociala."
Cititi apoi poezia INVIEREA si va veti edifica. E fascinanta in qintesenta ei si i-a adus pe deplin MANTUIREA.

Imparat si proletar
      (fragmente)

de Mihai Eminescu
..................................................................
Religia - o fraza de dânsii inventata
Ca cu a ei putere sa va aplece-n jug,
Caci de-ar lipsi din inimi speranta de rasplata,
Dupa ce-amar muncirati mizeri viata toata,
Ati mai purta osânda ca vita de la plug?

Cu umbre, care nu sunt, v-a-ntunecat vederea
Si v-a facut sa credeti ca veti fi rasplatiti...
Nu! moartea cu viata a stins toata placerea -
Cel ce în asta lume a dus numai durerea
Nimic n-are dincolo, caci morti sunt cei muriti.

Minciuni si fraze-i totul ce statele sustine,
Nu-i ordinea fireasca ce ei a fi sustin;
Averea sa le aperi, marirea s-a lor bine,
Ei bratul tau înarma ca sa lovesti în tine,
Si pe voi contra voastra la lupta ei va mân'.
..............................................................
Zdrobiti orânduiala cea cruda si nedreapta,
Ce lumea o împarte în mizeri si bogati!
Atunci când dupa moarte rasplata nu v-asteapta,
Faceti ca-n asta lume sa aiba parte dreapta,
Egala fiecare, si sa traim ca frati!
.....................................................................
Când stii ca visu-acesta cu moarte se sfârseste,
Ca-n urma-ti ramân toate astfel cum sunt, de dregi
Oricât ai drege-n lume - atunci te oboseste
Eterna alergare... s-un gând te-ademeneste:
Ca vis al mortii-eterne e viata lumii-ntregi."


INVIEREA

de Mihai Eminescu


Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii,
Al mortii rece spirit se strecură -n tacere;
Un singur glas îngână cuvintele de miere,
Inchise în tratajul stravechii evanghelii.

C-un muc în mâini mosneagul cu barba ca zăpada,
Din cărti cu file unse norodul îl învată
Că moartea e în luptă cu vecinica viată,
Că de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-si prada.

O muzică adâncă si plină de blândete
Pătrunde tânguioasă puternicile bolti;
„Pieirea, Doamne Sfinte, căzu în orice colt,
Inveninând pre însusi izvorul de viete.

Nimica înainte-ti e omul ca un fulg,
S-acest nimic îti cere o rază mângâioasă,
In pâlcuri sunătoare de plânsete duioasă
A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg".

Apoi din nou tăcere, cutremur si sfială
Si negrul întuneric se sperie de soapte,
Douăsprezece pasuri rasuna, miez de noapte,
Deodată-n negre ziduri lumina dă navală.

Un clocot lung de glasuri vui de bucurie,
Colo-n altar se uită si preoti si popor,
Cum din mormânt răsare Christos învingător
Iar inimile toate s-unesc în armonie:

Cântari si laude’năltăm,
Noi, Tie Unuia,
Primindu-L cu psalme si ramuri
Plecati-vă neamuri,
Cântând Aleluia!

Christos a înviat din morti,
Cu cetele sfinte,
Cu moartea pre moarte călcând-o,
Lumina ducând-o
Celor din morminte!"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu