DILEMA FACERII
E prima zi a lumii şi nu e nimic,
Doar El în neant şi-un cuvânt ce-a rostit.
Din negrul văzduh, din pustiul abis
Mulţime de astre pe cer a întins.
Subtil ne încearcă-n amar şi neştiinţă
Teoria prin care Universu-a luat fiinţă.
Universul format prin desfrâu stelar...
Explicaţii deşarte şi vorbe-n zadar.
Explozia e haos, Big-Bang-ul – dezordine,
Când legi şi-armonie-i divina Lui facere.
Ne-a dat cuvântul Lui să înţelegem
Prin Univers când paşii ni petrecem.
Cum altfel puteam să ştim ce-i în lume,
Dacă legile Lui n-aveau chip şi nici nume?
Ştiam noi precis traiectorii stelare
Şi cicluri precise de legi planetare?
Ştiam ce-i iubirea şi viaţa în pace?
Ştiam ce-i păcatul ce-n noi încă zace?
Mă rog ţie, Doamne, creează ceva,
Să nu mai fie lumea atât de rea.
„Particule” dense de cuvinte divine,
Cuvântul dintâi ce aduce iubire
E Fiul celui ce legea a dat
Şi lumea întreagă la picioare i-a stat.
Emanuel-RS, 2011
TU, DOAMNE...
Ne-ai dat mântuire şi gândire deplină
Să mergem cu Tine pe căi de lumină,
Să facem aievea cum Tu ai spus,
Speranţă în suflet, bine mai presus.
Să n-avem averi aici pe pământ
Ci viaţa veşnică în locul Tău sfânt.
Gunoaie sunt totul ce lumea susţine,
Guverne şi naţii se bat pentru pâine,
Partide şi oameni ne spun că e greu.
Am scos din limbaj cuvântul portmoneu.
Mi-am luat doar o carte, e veche şi ruptă,
Da’n ea e Cuvântul lui Dumnezeu!
N-o schimb cu nimica din lumea mizeră,
Dau totul în schimb: fericirea-efemeră,
Dau banul şi casa, averea deşartă,
Când ştiu că fără ele am aceeaşi soartă,
Căci tu mă păzeşti, mă faci fericit.
Mă-nchin ţie, Doamne, păcătos şi smerit!
Emanuel - RS, 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu